Cumnatul lui Octavian Goga, preot-paroh la Biserica Sfânta Treime – Ghencea din Sectorul 5

Istoria cartierului Ghencea, sectorul 5

În sectorul 5, împreună cu multitudinea de monumente și edificii istorice extrem de valoroase, Biserica Sfânta Treime – Ghencea reprezintă unul dintre locurile care au fost cu adevărat sfințite de preoții care au slujit aici pe Dumnezeu și pe credincioșii parohiei.

Biserica Sfânta Treime – Ghencea, a fost și este un cuib de credință, smerenie și patriotism prin slujitorii lui Dumnezeu și ai Bisericii Orotodoxe Române care au lăsat urme adânci în locurile unde au trăit.

Probabil, nu se știe că la această biserică din sectorul 5 a slujit, în perioada interbelică, părintele Octavian Mureșan, fratele Veturiei Goga, soția marelui poet Octavian Goga, deci cumnat cu „poetul pătimirii noastre”.

sectorul 5

De asemenea, poate nu întâmplător, Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al sectorului 5 desfășoară activități de sprijinire a foarte multor inițiative culturale și educative ale parohiei și Bisericii Sfânta Treime – Ghencea, în fruntea cărora se află vrednicul părinte-paroh Ion Grădincea, cel care, neobosit, a scos la lumina tiparului valoroasele arhive istorice ale parohiei.

CITEȘTE ȘI Parohia Sfânta Treime Ghencea, loc dăruit de Dumnezeu cu creștini iubitori și milostivi

Mareșalul Antonescu, donații de 500.000 lei pentru pictarea bisericii din sectorul 5

sectorul 5
Mareșalul Ion Antonescu

„Preotul Octavian Mureșan s-a născut la 9 august 1881, în comuna Sebeș-Alba. A urmat clasele primare la școala din satul natal, apoi a luat bacalaureatul la Sibiu. După aceasta, a absolvit Academia de teologie din Sibiu. S-a căsătorit cu Maria și a fost hirotonit preot în Sibiu, la 1 mai 1908, de unde s-a transferat în America, trimis ca preot misionar de Mitropolia Sibiului, unde a activat timp de 18 ani. După ce s-a întors în țară, în anul 1931, a fost numit preot în Valea Călugărească, de unde, la 1 iulie 1937, a fost transferat la Parohia Sfânta Treime-Ghencea, în locul părintelui Vasile Ouatu, mutat la Domnul.

În timpul cât a condus oficiul parohial aici, s-a implicat în problemele bisericii. A reușit să pună policandrele în biserică; a fost nevoit să rezolve cu înțelepciune îndreptățita cerere a constructorului bisericii, Florea Dinescu, căruia prohia îi era datoare cu o sumă imensă de bani după terminarea lucrărilor de construire a noii biserici.

A făcut formele pentru a se ține licitația pentru pictarea bisericii; a susținut strângerea de fonduri pentru această lucrare, mergând personal la casele enoriașilor, împreună cu epitropii bisericii. Ca urmare a implicării sale, în anul 1942, se primește suma de 500.000 de lei din partea mareșalului Ion Antonescu, <<conducătorul statului român>>; cererea bisericii a fost susținută și de sora părintelui, Veturia Goga. A reparat turla mare a bisericii în urma cutremurului de la 10 noiembrie 1940. Pentru a strânge banii necesari acestei reparații, a inițiat tipărirea a 100 de exemplare de <<apeluri pentru colectă>> sau <<liste de subscripție>>, aprobate de autoritatea bisericească și de Ministerul Culturii, cu ajutorul cărora îndemna pe credincioși să susțină această lucrare.”

Părintele Mureșan, mare patriot și luptător

Octavian Goga și soția sa Veturia Mureșan

„Era un bun român care lupta prin metodele pe care le avea la îndemână ca preot pentru neamul și țara sa, pentru trezirea conștiinței de român în sufletele credincioșilor săi: din memoriul 67/1941 cităm: <<Naționalismul meu îmi cere să dezvolt în enoriașii mei de azi, lipsiți de simțul de suflet român, duhul cel nou al timpurilor, dar și o deșteptare la realitatea românească. Dau mulțumită cerului că mi-a succes a face din enoriașii mei români și creștini tot atât de buni și vrednici, ca alții din orice parte a țării, iar în ce privește alinarea suferințelor celor îndurerați, Preacucernicia Voastră, puteți fi încredințat că îmi fac datoria cu vârf și îndesat; nu las să treacă nicio ocazie spre a nu le atrage atenția la datorințele lor în aceste vremuri de renaștere națională și sufletească, dintre care cea din urmă o țin mai importantă decât orice, spre a nu cădea poporul român din nou în păcatele trecutului.>> (Raportul nr. 67 din 4 august 1941.) Sau, într-un alt memoriu (nr. 39/1943) spunea: <<Țin să amintesc că toți slujitorii acestei biserici nu își vor părăsi posturile lor, ci vor rămâne pe loc, tcomai pentru cazul unui bombardament, spre a fi la îndemână credincioșilor lor la caz de nevoie. Socotesc că datoria sfântă a preotului conștient este să fie la îndemâna celor încredințați păstoriei sale și zi, și noapte.>> Era, de asemenea, un preot smerit, bun liturghisitor dar și bun cântăreț. Să nu uităm că toți din familia sa cântau minunat. Era extrem de bătăios și responsabil pentru interesul bisericii.

La 1 octombrie 1945, părintele Octavian a fost transferat la Biserica Sfântul Gheorghe-Vechi din București; în mai 1947, era încă în București, însă intenționa să plece din nou în America; către sfârșitul anului 1947, s-a transferat la Catedrala din Sibiu, la cererea sa. A murit la Sibiu în anul 1951.”

(“Monografia Parohiei Sfânta Treime – Ghencea din București”, preot Constantin N. Coman, preot Ion Grădincea, ed. “Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, București, 2016, cu binecuvântarea Prefericitului Părinte Daniel, Patroiarhul Bisericii Ortodoxe Române.)

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here