Pe locul parcării de azi din faţa blocurilor Sitraco din Piața Naţiunile Unite (fostă a Operetei, fostă a Senatului), până la demolările din a doua parte a anilor 1980, funcționa un ștrand vestit în București.
Strandului Libertății, căci așa se numea oficial, i se mai spunea „Ligheanul” sau „Tir”.
Era numit „Ligheanul” din cauza că bazinul era mic. Iarna se transforma în târg de brazi de Crăciun.
Citește și A fost odată Opereta. La pas prin Sectorul 5
Bazinul dreptunghiular avea latura lungă paralelă cu strada Operetei. În zona centrală erau duşurile principale, iar dincolo de acestea erau anexele, lipite de clădirea Teatrului de Operetă.
Sala mare, vechea sală de tir şi gimnastică, de unde strandului i se mai spunea și „Tir”, unde a avut loc celebrul duel dintre Emanoil Lahovary şi Nicolae Filipescu, era aliniată la Splai.
Accidente mortale
„Era un ştrand mic; ţin minte că avea pe latura dinspre Operetă, la etaj, o terasă iar pe latura lungă dinspre piaţa o mică plajă amenajată cu nisip. Fundul bazinului era în pantă. Adâncimea mică pornea dinspre terasă, iar în capătul opus atingea cam trei metri. Aici, pentru că distanţa de la marginea bazinului până la zidul exterior era foarte mică, unii se suiau pe zid şi se aruncau în această zonă de apă adâncă. Aşa că au fost destule accidente, unele mortale, drept pentru care maică-mea mi-a interzis să mai merg la „scuipătoare”, cum mai era cunoscut acest bazin” – Ando (Simply Bucharest).
Vechea sală de tir şi gimnastică a fost transformată, în anii 1920, pentru a găzdui Teatrul „Regina Maria”, iar în regimul comunist, începând cu anii 1950, a devenit sediul Operetei, până la demolările din 1986-87.
Anti și pro stranduri
În 1880 se deschide în Bucureşti primul bazin de înot. Era căptuşit cu lemn, cu dimensiunile de 30/15m şi aparținea societăţii „Tirul” care deschide acolo și o „Şcoala de înot”. Școala pare să fi avut success, fiindcă organizează în 1888 primul concurs, aflăm din „Începuturile mișcării sportive în Romania” de Raluca Iosipescu.
Ştrandurile care au apărut în anii 1920, 1930 au fost întâmpinate cu proteste. Expunerea atâtor oameni în costume de baie, deci practic dezbrăcați, în mijlocul orașului era considerară de mulți foarte indecentă și că aduca prejudicii moralei publice.
În presă și în literatura vremii se găsesc însă și mărturiile entuziaste ale tinerei generații. Mersul la ștrand devine repede foarte popular, numărul locurilor unde poate fi practicat se mărește, instalațiile se perfecționează. Ţara este pe calea progresului şi a modernizării. Este de menţionat că în Transilvania, mult mai evoluată, în mai toate satele existau deja ştranduri cu bazine de înot, dotate cu cabine şi duşuri.
În anul 1930 se inaugurează în Bucureşti piscina cu valuri Lido, un ștrand de lux. Numele, exotic pentru Bucureștiul interbelic, sugerează vacanță, relaxare, amintind de celebra plajă Lido de lângă Veneția.
Cunoscut a fost și Ştrandul Bragadiru. Era numit astfel fiindcă a aparținut iniţial industriașului Dumitru Marinescu – Bragadiru, cel care a construit palatul și fabrica de bere.
„Pentru adevărații sportivi și pentru mica protipendadă a Capitalei, s’a deschis noul ștrand Bragadiru cu ultimele amenajări moderne”, anunța Gazeta Ilustrată într-un număr din 1935.
A fost redenumit de comunişti „Ştrandul Izvor”, fiindcă se afla în apropiere de podul Izvor, pe malurile Dâmboviței. A funcționat până la sfârșitul anilor ’70, când a fost întâi închis, fiind socotit necorespunzător cerinţelor moderne. Apoi a fost demolat odată demararea şantierelor pentru realizarea proiectului Centrului Civic şi a Casei Poporului.
Un alt strand popular în perioada interbelică, considerat atunci cel mai mare din București, a fost Ștrandul Kiseleff. A supraviețuit în comunism și după 1990, rebotezat în timpul comunismului Ștrandul Tineretului. Interesant este faptul că întreaga construcție, începută în anul 1929, a fost finalizată foarte repede în doar 52 de zile. Miraculos a supraviețuit mult timp și după 1990 cu întreaga plajă din jurul bazinelor. Partea de bazine a fost renovată şi modernizată în anul 2010, aflăm din https://lifeandstyle.ro/index.php/2021/05/07/igiena-si-loisir-in-bucurestiul-interbelic/
Cetățeanul TV
