Ministerul Educației a organizat vineri, 5 aprilie 2024, în sistem videoconferință, o ședință în care a avut loc dezbaterea publică a proiectului de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii învăţământului preuniversitar nr. 198/2023 și a Legii învățământului superior nr. 199/2023.
Însă, proiectul a fost criticat, pe 2 aprilie, de Avocatul Poporului (vezi AICI).
Citește și Programul România Educată: O Mizerie!
Mai mult, practicieni ai dreptului atrag atenția că prin modificarea celor două legi, care fac parte din proiectul „România Educată”, inițiat de președintele Klaus Iohannis și implementat de ministrul Ligia Deca, „orice elev sau părinte care, subiectiv, apreciază ca a/au fost nedreptățiți, că profesorul nu a acordat nota așteptată, poate ușor să obțină îndepărtarea profesorului „prea exigent” sau „neînțelegător” sau „nepermisiv” de la catedră. Printr-o simplă plângere adresată organelor de cercetare penală!”.
Se încalcă prezumția de nevinovăție
În acest sens, Dr. Lelioara Pena, avocat în Baroul București și fost expert la Consiliul Legislativ, a înaintat, înainte de videoconferința de din 5 aprilie, Avocatului Poporului, Guvernului și Ministerul Educației documentul „OBSERVAȚII SINTETICE asupra proiectului de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii învățămantului preuniversitar nr. 198/2023 și a Legii învățământului superior nr. 199/2023”, pe care-l publicăm integral:
Consideratiile ce urmează vizeaza, în principal, prevederile cuprinse în pct. 25 al proiectului de Ordonanta de Urgența pentru modificarea și completarea Legii invatamantului preuniversitar nr. 198/2023 și a Legii invatamantului superior nr. 199/2023, potrivit cărora:
25. La art. 209, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (6), cu următorul cuprins:
„ În cazul în care cadrul didactic este cercetat pentru fapte care constituie infracțiuni incompatibile cu funcția didactică, pe perioada desfăşurării cercetării penale, acesta nu va desfăşura activităţi didactice cu beneficiarii primari”.
1. In primul rând, din punctul de vedere al aspectelor de ordin teleologic (scopul reglementarii) care au stat la baza emiterii proiectului de act normativ, astfel cum sunt exprimate în expunerea de motive și nota de fundamentare, constatam urmatoarele:
– prezentul proiect de act normativ își are punctul de plecare în realitatea sociala a sporirii numarului de cazuri de violența din școli, indreptate în special împotriva profesorilor, cu consecinta deteriorarii demnitatii funcției didactice și a respectului de care aceasta categorie profesională în randul beneficiarilor directi (elevi, studenți), dar în cadrul societății, în general.
Invatatorii, profesorii, cu venituri salariale modeste, cu o stare materiale precara, prin comparație cu celelalte ocupatii din structura activitatilor din economia naționala dar, mai ales, prin raportare la rolul social al acestei categorii profesionale, sunt ignorati, dispretuiti și supusi unor acțiuni de violența din partea elevilor sau a părinților acestora. Dascalul, privit din perspectiva situației sale materiale, este marginalizat în cadrul unei societati ce pune accentul pe „a avea” iar nu pe „ a fi”, „ a educa”, „ a deveni”.
Din aceasta cauza, vă rog sa aveți în vedere ca unul din scopurile majore al proiectului de act normativ trebuie să fie acela de a reda demnitatea functiei didactice și a împiedica pe viitor ca profesorii sa devină victime ale violentei, razbunarii sau presiunii din partea elevilor sau părinților ce încearcă sa impuna profesorului sau invatatorului standardele lor de evaluare.
– In aceste condiții, introducerea unui articol de lege care reglementeaza o norma în temeiul careia cadrul didactic este automat suspendat din functia didactica („pe perioada desfăşurării cercetării penale, acesta nu va desfăşura activităţi didactice cu beneficiarii primari”) în intervalul de timp în care se cerceteaza o plângere sau o sesizare cu privire la activitatea desfasurata de acesta, deschide o veritabila cutie a pandorei. Astfel, orice elev sau parinte care, subiectiv, apreciaza ca a/au fost nedreptatiti, ca profesorul nu a acordat nota asteptata, poate ușor sa obțina indepartarea profesorului „prea exigent” sau „neintelegator” sau „nepermisiv” de la catedra. Printr-o simpla plângere adresata organelor de cercetare penala!!??
– Nu putem sa contestam necesitatea crearii în școala a unui mediu educational sigur și sănătos în raport cu interesul superior a elevului, așa cum se exprima în expunerea de motive a actului normativ.
Mediul educational sigur și sănătos are evident, în raport cu elevul doua laturi: una de apărare a acestuia fata de egalii săi, ceilalți colegi; o alta, de apărare a acestuia fata de abuzurile personalului unitatilor de invatamant (fie cadre didactice, fie personal de alte specialitati).
Dar aceasta a doua latura, este cu prisosinta realizata prin modul în care este reglementata în prezent raspunderea disciplinara a cadrelor didactice, prin normele cuprinse în Legea invatamantului și Statutul cadrelor didactice, în regulamentele de organizare și funcționare ale unitatilor de învățământ.
În plus, legea penala și de procedura penala sunt indestulatoare din punctul de vedere al descrierii faptelor ce constituie infractiuni și al pedepselor principale, complementare și accesorii ce pot fi aplicate, al masurilor preventive (art. 202 Cod de procedura penala) sau asiguratorii ce pot fi luate de organul de urmărire penala în raport cu gravitatea faptelor ce ar putea fi savarsite.
II. Constatam, totodata, ca textul la care ne referim, pct. 25 din proiectul de Ordonanta de Urgența pentru modificarea și completarea Legii invatamantului preuniversitar nr. 198/2023 și a Legii invatamantului superior nr. 199/2023 vizeaza modificarea sau completarea unor reglementari din domeniul legii organice, Codul penal și Codul de procedura penala având fără nicio îndoială un atare caracter.
În atare condiții, solicitam a analiza cu maxima atenție asertiunea potrivit careia, proiectul de Ordonanta de Urgența încălca prevederile unor dispozitii consitutionale și, în pricipal, cele ale art.115 din Consitutia Romaniei, privind „delegarea legislativă”.
Astfel, potrivit art. 115 alin. (4) din Consitutie „(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.”
Nu am regasit în cuprinsul proiectului de act normativ o fraza care sa justifice „situația extraordinara” care sa impuna emiterea unei ordonante de urgența în acest domeniu.
Considerentele de ordin oportunistic și demonstrativ în contextul apropierii alegerilor nu reprezintă „o situație exceptionala”. Problema violentei în școli a cunoscut un crescendo ce, fără îndoiala, trebuie reglementata cu maxima atenție, cu ascultarea și implicarea tuturor celor vizati (elevi, profesori, părinți, societatea civila), prin procedura legislativă parlamentara și cu fundamentari de ordin stiintific, iar nu prin ordonante de urgența.
Chiar dacă am accepta ideea ca ordonanta de urgența poate cuprinde norme de natura legii organice (art. 115 alin. (5) teza a III -a din Constitutie), se reține ca, potrivit alin. (6) al aceluiasi articol „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
Or, potrivit art. 15 alin. (1) din Constitutie „Orice persoană are dreptul la muncă și dreptul de a exercita o ocupație aleasă sau acceptată în mod liber. «
Potrivit art. 23 din Constitutie „(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.”
Fie și numai raportat la cele doua texte constitionale, este evident ca norma juridica ce se dorește a fi introdusa prin punctul nr. 25 al proiectului de act normativ încălca drepturi și libertăți fundamentale, cu precadere dreptul la munca.
În aceste condiții, o atare norma nu poate fi introdusa decât prin lege, ca act normativ de competenta Parlamentului.
III. Aratam, totodata, ca prin Codul penal, lege de natura organica, sunt reglementate în mod limitativ cazurile în care poate fi interzis exercițiul unui profesii, procedura prin care poate fi luata respectiva măsura precum și organul care poate lua o atare măsura.
Astfel, potrivit art. 66 alin. (1) pct. g) din Codul penal roman „(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi (…):
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
Potrivit art. 67 alin. (1) din Codul Penal „Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi(1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară”
Din dispozitiilor legale mai sus-citate, rezulta ca pedeapsa complementară este o sancţiune penală restrictivă de drepturi, alăturată pedepsei principale şi funcţionează numai atunci când este dispusă de instanţa de judecată.
De asemenea, executarea acesteia începe în cazurile prevazute de art. 68 din Codul penal, numai după pronunțarea hotararii instantei de judecată, cu distinctiile pe care texul normativ le realizeaza.
Or, norma introdusa de pct. 25 din proiectul de act normativ deschide calea interzicerii exercitiului unei profesii printr-un act prealabil hotaraii instantei de judecată, respectiv un act al organului de urmărire penala deși acesta, potrivit legii penale, nu are vreo atributie în acest sens.
De altfel, sintagma „În cazul în care cadrul didactic este cercetat pentru fapte care constituie infracțiuni incompatibile cu funcția didactică” este extrem de ambigua neputând fi clarificata prin corelarea cu textele normative în vigoare.
În primul rând, „cercetarea penala” reprezintă un proces ce parcurge mai multe etape, prima dintre acestea fiind cea a initierea cercetarii penale si interogarea suspectului.
In aceasta situatie, agentul de politie sau procurorul convoaca persoana suspectata de savarsirea infractiunii pentru a o informa in legatura cu invinuirile care i se aduc. Ar fi absurd ca, în etapa prealabila a initierii unor cercetări, persoanei având functia de cadru didactic sa ii fie interzis accesul la exercitarea profesiei pe baza unei simple plângeri care, așa cum aratam mai sus, poate să fie expresia unui abuz.
Pe de alta parte, este evident ca, pe perioada cercetarii, organul de cercetare penala sau cel de urmarire penala nu au în competenta interzicerea exercitarii unei profesii.
În al doilea rând, sintagma „fapte incompatibile cu functia didactica” nu cuprinde vreo explicitare in cadrul proiectului de act normativ, o norma cu cu continut atâta de vag nefiind compatibila cu reglementarea penala. Nu sunt descrise fapele care, fiind incompatibile cu functia didactica, ce ar justifica măsura „ de a nu desfasura activități cu beneficiarii primari”.
IV. Nu în ultimul rând, norma introdusa de pct. 25 al proiectului de act normativ încălca principiul prezumtiei de nevinovatie reglementat de art. 4 din Codul de procedura penala potrivit caruia:
(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. (2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
De altfel in sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O), semnată la 4 nov. 1950 la Roma, prezumția de nevinovăție are o reglementare identică celei din Carta europeană a drepturilor omului și libertatilor fundamentale, fiind inclus în articolul șase, care reglementează dreptul la un proces echitabil. Potrivit art. 6 alin. (2). din CEDO: “ 2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
Conform celor menționate, orice persoană care este acuzată de o infracțiune este considerată nevinovată până când se va stabili vinovăția sa din punct de vedere legal printr-o hotărâre judecătorească definitiva.
Pentru aceste motive, solicitam a intreprinde măsurile necesare, potrivit competentelor legale ale institutiei careia ne adresam, în scopul de a evita ca actul normativ sa conțină dispozitii neconstitutionale”.
Cetățeanul TV
