O româncă originară din Târgu Mureș, care lucrează ca asistentă medicală în Italia, la Spitalul Villa Salus, din Mestre, Veneto, a scris un mesaj emoționant în care face o analiză a ultimului an, în care a lucrat la secția dedicată bolvanilor de coronavirus. Mesajul ei emoționant, scris cu ocazia zilei muncii, a fost publicat și de jurnaliștii de la Nuova Venezia.
„Eu nu prea am de sărbătorit 1 Mai. Vreau doar să păstrez un moment de reculegere și să mă gândesc la colegii care ne-au părăsit, uciși de acest virus. Când alegi să faci meseria de asistent medical știi că pentru tine nu va exista 1 Mai: îl vei petrece pe secție, știi bine asta. Dar când, în România, m-am înscris la Universitate, nu m-aș fi putut gândi nicicum la un an ca acesta.
În secția Covid de la Spitalul Villa Salus, am văzut oameni plecând brusc dintre noi. Am luptat pentru a salva viața unei persoane, rudă cu un coleg. Părea că va supraviețui.
Am văzut un tânăr de 30 de ani internat mai mult de două săptămâni, am văzut persoane în vârstă care au refuzat să vorbească la telefon cu cei de acasă, pentru că nu se simțeau în stare, nu știu dacă din punct de vedere fizic sau psihologic. Am respectat toate regulile și totuși m-am îmbolnăvit și mi-a fost teamă și mie, pentru că văzusem ce se întâmpla de cealaltă parte.
Am trăit cel mai greu an din toată viața mea. Este dificil, este trist, mai ales când acasă ai doi copii, de 9 și 11 ani, care te așteaptă și lumea ta nu se poate termina într-o secție de spital, oricât de mult iubești această profesie. Și apoi mai este greul ăla de suportat, care nu este doar cel al costumului de protecție sau al măștii, este al celor doi ochi care se închid brusc.
Dar totuși ceva frumos îmi rămâne în suflet, colaborarea cu colegii mei, unitatea dintre noi. Pentru că atunci când îți explodează o bombă în mâini nu e ușor. Dacă reușim să ieșim din asta e doar pentru că am fost uniți”, este mesajul Danielei Greab.
Cetățeanul TV
