La Alba Iulia, pe 15/28 octombrie 1922, a avut loc încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai tuturor românilor.
În faţa reprezentanţilor tuturor provinciilor româneşti reunite, în faţa armatei şi clerului, a reprezentanţilor corpului diplomatic şi trimişilor speciali ai unor state, Ferdinand şi Maria au devenit din regii unei Românii mici, pe care o moşteniseră în 1914, în regii României Mari.
Citește și La pas prin sectorul 5. Palatul Tinerimea Română
Pe fațada Palatului Tinerimea Română din Sectorul 5 se păstrează singura sculptură cu cei doi suverani, reprezentați în costumația de încoronare. La ceremonie, cei doi au avut mantii impresionante de inspirație medieval-bizantină, Ferdinand a purtat coroana de oțel a predecesorului său, Carol I, iar Maria și-a creat o coroană de aur proprie.
Regina Maria era îmbrăcată „într-o rochie auriu-roșiatică, cu o mantie de catifea roșie pe urmeri, căptuşită cu albastru şi argintiu, purtând pe cap un voal auriu strâns pe frunte cu o panglică de aur”.
După propriile mărturisiri lăsate în jurnal, regina Maria s-a îmbrăcat pentru marea ceremonie pe drum, chiar în trenul regal, întrucât la Alba Iulia nu existau locuri pentru cazare. Dar acest lucru nu a împiedicat-o să arate impresionant la festivitate.
În cadrul ceremoniei de încoronare, regele Ferdinand a primit coroana regală de la președintele Senatului și-a așezat-o singur pe cap. A ridicat apoi coroana de aur a reginei și a sărutat-o pe frunte pe Maria: „Eu am îngenuncheat în fața lui Nando (n.red. Ferdinand), care a pus greaua coroana pe capul meu, în vreme ce toate clopotele au sunat și acele salve de salut regal au fost trase”.
În acel moment miile de oameni aflați în fața catedralei au izbucnit în ovații pe fundalul Imnului Național cântat de fanfarele militare. Suveranii României au urcat apoi la un balcon de unde au salutat oamenii.
După festivitate a urmat un dineu oficial cu aproximativ 400 de invitați la care au participat reprezentanți ai caselor regale ale Angliei, Italiei, Spaniei, miniștri plenipotențiari din diverse țări, figuri militare de talie europeană. După terminarea dineului, regele Ferdinand și regina Maria au ieșit la paradă militară în partea de vest a cetății de la Alba Iulia unde au dat onorul celor peste 50.000 soldați participanți.
Unirea de la 1600
Locul de încoronare nu a fost ales întâmplător la Alba Iulia. Micul orășel de provincie amintea de unirea înfăptuită de Mihai Viteazul la 1600 și de proclamarea Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România la 1 decembrie 1918.
Se împlinea astfel una din profețiile marelui politician Nicolae Filipescu care îi spunea regelui, încă din 1915: „Sire, să te încoronezi la Alba Iulia ca rege al tuturor românilor sau să mori pe câmpia de la Turda ca Mihai Viteazul”.
Anterior încoronării, în 1920, a fost organizată o comisie formată din personalități marcante precum generalul Constantin Coandă, diplomatul Nicolae Titulescu, compozitorul George Enescu, poetul Octavian Goga, viitorul patriarh Miron Cristea, istoricul Nicolae Iorga și inginerul Anghel Saligny.
Special pentru momentul încoronării din 1922 a fost construită Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia care mai poartă denumirea și de „Catedrala Reîntregirii”. Construcția lăcașului a început în luna martie 1921 și a fost ridicată într-un timp record de numai 10 luni.
Regina Maria și regele Ferdinand mers cu trenul regal de la București în dimineața zilei de 15 octombrie 1922. Au fost întâmpinați la gară de premierul Ionel Brătianu și primarul orașului din Alba Iulia. De la gară, familia regală a fost transportată în două calești trase de cai până la catedrală, unde erau așteptați de zeci de mii de oameni.
Cetățeanul TV
