Palatul Facultății de Drept, reper istoric al sectorului 5

Palatul Facultății de Drept

Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al sectorului 5 vă amintește, dacă nu știați, că „citadela” formării viitorilor magistrați și maeștri ai barourilor este unul dintre edificiile istorice-emblemă ale sectorului 5 și ale Capitalei.

Palatul Facultății de Drept este plin de istoria valorilor naționale, a personalităților care s-au instruit în Palatul Facultății de Drept. Demarate la inițiativa decanului Nicolae Basilescu, cu sprijinul regelui Carol al II-lea, lucrările de construcție la Palatul Facultății de Drept au început în anul 1934, după proiectul marelui arhitect Petre Antonescu, cu contribuția remarcabilă a sculptorilor Ion Jalea, Costin Georgescu și Mac Constantinescu, fiind finalizate în 1936.

Fațada este ritmată de pilaștri înalți, deasupra ușilor fiind așezate statui care îi înfățișează pe marii juriști din antichitate: Licurg, Solon, Cicerone, Papinian și Justinian.

Marele profesor și filantrop Basilescu

Inițiatorul construirii frumosului Palat al Facultății de Drept este fostul profesor de drept și decan al facultății Nicolae Basilescu, omul căruia i se  datorează și existența frumosului cartier al Capitalei Bucureștii Noi.

Palatul Facultății de Drept

Nicolae Basilescu, ctitorul Palatului Facultății de Drept s-a născut în prima zi a anului 1860 la Urlaţi, Prahova. Și-a luat licenţa în drept la Bucureşti, susţinându-şi teza de doctorat la Paris în 1884, pentru ca mai apoi să urmeze cursurile Universităţii berlineze.

Este numit profesor la Universitatea din Iaşi în 1892 și este apoi transferat la Bucureşti în februarie 1896, activând timp de patru decenii în calitate de profesor al Facultăţii de Drept, îndeplinind şi funcţia de decan al acestei instituţii de învăţământ superior şi o perioadă chiar şi pe aceea de prorector al Universităţii bucureştene.

Nicolae Basilescu a publicat numeroase cărţi, studii şi articole de referinţă, pe subiecte variate – juridice, sociale şi politice dintre care trebuiesc amintite: Economia politică clasică şi noua şcoală germană (1895), Alcolismul (1913), La Roumanie dans la guerre et dans la paix (Paris 1919), La reforme agraire en Roumanie (1919), Rolul social al femeii române (5 volume, 1902- 1905), Le devenir du peuple Roumain (Nisa, 1934), etc.

Palatul Facultății de Drept, creație a marelui arhitect Antonescu

Petre Antonescu, marele arhitect care a proiectat Palatul Facultății de Drept din București, alături de interpretările arhitecturii românești, a reușit cu egală siguranță și măiestrie adaptarea într-un spirit contemporan a stilurilor istorice prezente în monumentala clădire a Facultății de Drept, zidită între anii 1933 și 1935.

Amplasat într-un generos spațiu verde, compoziția amplă, dominată de marea aulă centrală, Palatul desfășoară principii planimetrice și plastice de inspirație clasică, bine adaptate destinației ulterioare a structurii, dar ponderată din punctul de vedere al echilibrului compozițional.

Școlit la Paris pentru a-și sluji țara

Petre Antonescu s-a născut la Râmnicu-Sărat în anul 1873, unde a urmat și cursurile școlii primare, dar a terminat liceul la București. Începând din anul 1893, a studiat arhitectura la Paris. Întors în țară, a început o rodnică activitate în învățământ, în domeniul conservării și restaurării monumentelor de arhitectură, fiind membru în Comisia monumentelor istorice, a planificării urbane a Capitalei României și, respectiv, a realizării unor lucrări de arhitectură.

El s-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, marcând activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al 20-lea prin promovarea unui stil arhitectural neo-românesc. În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române.

Petre Antonescu este autorul unor clădiri publice monumentale – palate administrative, bănci, ministere, dar și a unor locuințe, toate fiind clădiri la a căror arhitectură a elaborat, aplicat și dezvoltat forme plastice arhitecturale viguroase, originale, dând o interpretare inedită formelor și elementelor arhitecturii românești vechi.

Palatul Primăriei Generale, opera lui Antonescu

Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 și completată în anii de după 1945, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova, 1912 – 1913, și cea a Băncii de Investiții din București, 1915- 1923.

Palatul Facultății de Drept, Palatul Primăriei București
Petre Antonescu

În toate aceste clădiri monumentale, se întâlnesc numeroase interpretări originale și interesante ale pridvoarelor, loggiilor, ancadramentelor de ferestre și uși, brâielor și altor elemente ale arhitecturii tradiționale românești.

În același spirit au fost concepute și numeroase locuințe particulare din București, sector 1, Cișmigiu, printre care se pot aminti cele de pe străzile Apolodor și Dumbrava Roșie și Strada Ion Brezoianu, Victor Eftimiu, sau clădirile care adăposteau Muzeul Simu.

Se remarcă și în aceste opere tendința de monumentalitate a arhitectului, controlată însă cu mult rafinament, pentru a nu conduce la exagerări. O mare clădire cu apartamente, aflată pe Șoseaua Kiseleff la numărul 12, construită între cele două războaie mondiale, cu o fațadă îmbrăcată aproape complet în cărămidă aparentă, demonstrează cu virtuozitate adaptarea unor soluții plastice tradiționale pentru funcțiunile noi.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here