La pas prin Sectorul 5. Capela Elisabeta Doamna, lăcaș istoric de rugăciune și de milostenie

Sectorul 5

Plin de monumente istorice, religioase, de cultură și de mare însemnătate națională, sectorul 5 are în patrimoniu și Capela Sfânta Elisabeta, loc istoric de închinăciune, de milostenie și de mărturie a măreției și a bunătății sufletelor marilor înaintași.

Capela Sfânta Elisabeta a fost ctitorită de regina Elisabeta care a așezat piatra temelie în ziua de 24 aprilie 1870, în incinta „Azilului de copii orfani Elena Doamna” ridicat de Elena Cuza în baza documentului semnat în data de 18 iulie 1862 de soțul său, domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Capela a fost sfințită în anul 1875.

Proiectul capelei cu plan pătrat și turlă pe naos a fost realizat ca o combinație eclectică de neoclasicism cu influențe bizantine și romantice de arhitecții Carol Benesch și Hoffman, aceiași care au întocmit și planurile azilului. Aceștia au preluat și elemente inspirate din Bazilica Sfântul Petru din Roma, aflată în Vatican.

Catapeteasma și stranele au fost sculptate de Karl Storck. Pictura interioară a fost realizată de către pictorul Gheorghe Tattarescu , în ulei și tempera.

În capelă se aflau mormintele soților Davila.

Refăcută după dezastru

În noaptea de 8-9 decembrie 2003 în capelă, aflată în restaurare din 1999, a izbucnit un incendiu care a distrus picturile de pe pereții interiori, acoperișul și materialele de construcții depozitate în interior.

Proiectul de restaurare a fost preluat de Oficiul Național al Monumentelor Istorice, iar în ziua de 7 aprilie 2004 a avut loc sfințirea noii turle a capelei.

Sectorul 5

Capela, aflată în curtea din interiorul Facultății de Psihologie și Științele Educației din București, în imediata apropiere de Palatul Cotroceni, servește din 23 februarie 2010 ca paraclis universitar pentru pastorația studenților cazați în căminele studențești Leu și Panduri. Lângă capelă se află Monumentul Anei Davila.

Un arhitect român din… Cehia

Carol Benesch, născut în 1822, în Imperiul Austriac, la Krnov, Cehia, a fost un arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României.

A făcut studii de arhitectură la Viena. La scurt timp după terminarea studiilor a fost adus în Țara Românească de principele Nicolae Bibescu-Brâncoveanu, devenind un arhitect renumit în București.

Sectorul 5

Este numit arhitect șef al orașului București în 1865.

Printre realizările sale se numără castelul Peleș, catedrala Sfântul Iosif, Biserica Domnița Bălașa, Spitalul Brâncovenesc, catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța.

Benesch primește cetățenia română în 1876, printr-un decret al Domnitorului Carol I al României, cu dispensă de stagiu.

Carol Benesch a decedat în1896 și este înmormântat la Cimitirul Bellu-catolic.

Întemeietorul “dinastiei” artistice Storck

Karl Storck, născut în 1826, în Hesse-Nassau, a fost giuvaergiu, orfevrier, sculptor, gravor, traducător, anreprenor și profesor român de origine germană, stabilit în București din 1849. A fost primul profesor de sculptură la Școala de arte frumoase din București, Școala de Belle-Arte, fondată de Theodor Aman în 1864, a cărei catedră de specialitate a condus-o până la trecerea sa în neființă. Karol Storck este considerat astăzi de către critica de artă ca un precursor al sculpturii moderne din România, el nu a fost doar primul profesor de sculptură din România, ci și un pionier al învățământului artistic. Artistul german, similar contemporanilor săi Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu în pictură, a inaugurat cu Monumentul Anei Davila, tematica țărănească în sculptura de soclu din România.

Este autorul basoreliefului de pe Frontonul Universității din București, în colaborare cu Paul Focșeneanu. Storck a realizat Coloana cu vultur din Grădina Episcopiei din București, Monumentul Domniței Bălașa, Monumentul Anei Davila, Statuia spătarului Mihai Cantacuzino, macheta din lemn de tei și de mesteacăn a bisericii Mănăstirii Curtea de Arges și Statuia protopopului Teodor Economu. Karl Storck a realizat o serie numeroasă de busturi, de la cel al lui Theodor Aman, Constantin Steriade, C. A. Rosetti și completând șirul cu Barbu Catargiu, Mihail Kogălniceanu, generalul Gheorghe Magheru, Anastasie Panu, Costache Negri, Gheorghe Costaforu, mitropolitul Calinic Miclescu, Constantin Năsturel-Herescu, Frații Golești etc.

A realizat mobilier și strane din lemn pentru bisericile din  Clejani,  Ghighiu, Viforâta, iar în București pentru bisericile Șelari, Sfântul Pantelimon și Antim. În ultimii ani de viață, Karl Storck s-a ocupat de realizarea unor monumente comemorative pentru localitățile unde armata română a purtat bătălii în Războiul pentru Independență din 1877, la Grivița, Rahova și Vidin.

Una din activitățile demne de luat în seamă pe care Karl Storck le-a făcut pe parcursul carierei sale artistice, a fost consacrată sculpturii funerare. Nivelul lucrărilor de acest gen pe care le-a realizat depășește nivelul unor lucrări similare care au fost aduse din străinătate.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here