Ce credea Ceaușescu despre Ion Iliescu înainte de execuție. Mărturii din dosarul Revoluției

Potrivit rechizitoriului Revoluției întocmit de procurorii militari, procesul soților Elena și Nicolae Ceaușescu a fost regizat de mai mulți membri ai Consiliului Frontului Salvării Naționale, cu puțin înainte de execuție, Ceaușescu numindu-l pe Ion Iliescu ”spion sovietic”.

Potrivit rechizitoriului Revoluției întocmit de procurorii militari, procesul soților Elena și Nicolae Ceaușescu a fost regizat de mai mulți membri ai Consiliului Frontului Salvării Naționale, cu puțin înainte de execuție, Ceaușescu numindu-l pe Ion Iliescu ”spion sovietic”.

”La data de 24 decembrie 1989, în sediul MApN, grupul de decizie politicomilitară din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae şi Voiculescu Voican Gelu ) a hotărât ca, la data de 25 decembrie 1989, să fie organizat un proces simulat în urma căruia Ceauşescu Nicolae şi Elena să fie condamnaţi la moarte şi executaţi imediat. S-a decis inclusiv ca gl.lt. Stănculescu Victor să se ocupe de organizarea procesului, iar Voiculescu Voican Gelu şi
Măgureanu Virgil au fost desemnaţi în calitate de observatori ai procesului din partea CFSN”, se arată în rechizitoriul procurorilor militari.

Examinarea declaraţiilor martorilor Ţecu Ion, Stoica Iulian ,Birton Iosif şi Mareş Ion (protagonişti direcţi ai evenimentelor din incinta UM 01417 Târgovişte) evidenţiază că au existat trei tentative de ucidere a soţilor Ceauşescu, înainte de organizarea falsului proces din 25 decembrie 1989. Aceşti martori au arătat că prin implicarea directă a col. Kemenici Andrei, care a fost în permanentă legătură cu factorii de decizie din MApN ( generalii Stănculescu şi Militaru ), s-a creat aparenţa atacării unităţii, chiar a ocupării unităţii de către forţe ostile şi astfel aparenţa necesităţii uciderii cuplului prezidenţial. Aceste declaraţii sunt bine completate de stenogramele aparţinând gl. lt. Stănculescu Atanasie Victor şi inculpatului Voiculescu Voican Gelu care au recunoscut că au încercat eliminarea cuplului
prezidenţial înainte de procesul din 25 decembrie 1989.” Doar ca urmare a eşecului uciderii acestora,a apărut necesitatea organizării unui simulacru de proces, cu final dinainte cunoscut – executarea cuplului Ceauşescu”, se mai arată în rechizitoriu.

Negruţi Paul – membru FSN, declaraţie de martor, sediul SPM, 07.03.2017 (vol.I – Declaraţii, f.179-185) – „Cu privire la procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu îmi amintesc faptul că, în 24 decembrie 1989, seara, toate persoanele aflate în camera de consiliu a MApN, au hotărât împuşcarea soţilor Ceauşescu, motivându-se că doar în acest fel se pot linişti lucrurile în ţară. Aceste persoane au fost Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Silviu Brucan, Dan Marţian, Cazimir Ionescu, Mihai Montanu, Florin Bădilici, Manole Gheorghe, Mihai Lupoi, Mihai Ispas, Liviu Caţichi, Gelu Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu şi numeroşi generali, între care amintesc pe Militaru, Stănculescu, Chiţac.”

Stoica Iulian – lt.maj., şeful cercetării la UM 01417 Târgovişte, declaraţie de martor, sediul SPM, 19.10.2017 (vol.II – Declaraţii, f.257-273)– „La coborâre (din elicopter) gen. Stănculescu a fost întâmpinat de colonelul Kemenici, Mareş şi Ţecu. După ce s-au întâlnit au avut o discuţie, col. Kemenici mi-a făcut semn
să vin cu transportorul spre primul elicopter. Când am mers lângă elicopter, gl.Stănculescu a întrebat ce este cu acest transportor, col. Kemenici i-a spus că în interior se află soţii Ceauşescu (….) Au ieşit din transportor şi au fost conduşi în biroul comandantului. S-a filmat şi s-a făcut vizita medicală (…) În această perioadă cât soţii Ceauşescu se aflau în interior eu m-am aflat pe blindat. În faţa transportorului, gen. Stănculescu a purtat o discuţie cu patru paraşutişti…i-a întrebat dacă sunt în stare să ducă la bun sfârşit sentinţa pe care o va da Tribunalul Militar Excepţional, şi anume de executare. Aceşti paraşutişti şi-au dat acordul ridicând două degete. Ulterior, col. Kemenici şi gen. Stănculescu au căutat locul unde urmau a fi executaţi(…) A urmat procesul (….) Ulterior evenimentelor,din ordinul comandantului Kemenici, zugravul unităţii a executat cu dalta nişte urme pe peretele comandamentului pe care ulterior le-a acoperit cu mortar, în scopul creării aparenţei unor lovituri de gloanţe. Situaţia a fost considerată penibilă atât de mine cât şi de colegii mei de unitate.”

Aşadar, probatoriul confirmă că generalii Stănculescu Atanasie Victor şi Militaru Nicolae au cunoscut şi s-au interesat în mod direct de situaţia existentă în
incinta UM 01417 Târgovişte. Inclusiv Iliescu Ion a purtat o convorbire prin telefon cu comandantul UM 01417 Târgovişte despre situaţia soţilor Ceauşescu. Analiza
probatoriului evidenţiază că cei doi generali (aflaţi la vârful ierarhiei MApN) au fost direct implicaţi în diversiunea exercitată asupra cadrelor militare ale UM
01417 Târgovişte, comunicând în mod constant cu comandantul acestei unităţi militare, în contextul în care comportamentul acestuia din urmă a fost cel antemenţionat prin declaraţiile de martor invocate.

Decretul privind instituirea Tribunalului Militar Extraordinar de judecare în regim de urgenţă a faptelor săvârşite de Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena a fost redactat şi semnat de Iliescu Ion la data de 24 decembrie 1989. Este important de semnalat faptul că Iliescu Ion a semnat acest decret în calitate de preşedinte
CFSN cu toate că, în mod oficial această calitate a fost dobândită la data de 26decembrie 1989 (Monitorul Oficial, Partea I, nr.4 din 27 decembrie 1989). Mai
mult, Constituţia României nu a fost abolită astfel încât Iliescu Ion nu avea dreptul constituirii unui Tribunal Militar Extraordinar.
Preşedintele Ceauşescu Nicolae era informat despre antecedentele persoanelor care au preluat puterea politico-militară în decembrie 1989. Relevante în acest sens sunt următoarele declaraţii:
Ţecu Ion, mr. la UM 01417 Târgovişte – locţiitor al comandantului, declaraţii de martor, sediul SPM, 25.05.2006 şi 04.10.2017 (vol.II – Declaraţii, f.193-214) –„Am stat de vorbă în biroului comandantului aproximativ zece minute cu soţii Ceauşescu care m-au întrebat de situaţia din ţară şi cine conduce. Eu le-am spus că este revoluţie, iar la conducere se află drept lider Ion Iliescu. Atunci Elena Ceauşescu i-a spus că:„Ion Iliescu trebuia terminat mai demult. Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti.” (…) Alături de soţii Ceauşescu am rămas în dormitor (…) Nicolae Ceauşescu susţinea că generalul Milea s-a sinucis şi că îl considera trădător, de altfel susţinea că a fost trădat de toţi (.…) M-a întrebat armata ale cui ordine le execută, iar eu i-am spus că cele ale generalului Guşă, Ceauşescu spunându-mi că acesta este un trădător şi că ar fi bine să executăm ordinele generalului Stănculescu. Comunicându-i că discutăm cu acesta de o oră, Nicolae Ceauşescu a spus că facem foarte bine, deoarece în cursul acelei dimineţi, la ora 09:00, semnase ordinul de numire a acestuia în funcţia de ministru al apărării naţionale. Ieşind din camera lor am asistat la o discuţie telefonică a colonelului Kemenici cu Ion Iliescu, în jurul orei 19:00, prin care ultimul îi solicita să execute numai ordinele generalului Stănculescu pentru a păstra secretul operaţiunii (…) Am rămas surprinşi de faptul că atât Nicolae Ceauşescu, cât şi Ion Iliescu ne solicitau să ascultăm ordinele aceluiaşi general – Stănculescu (…) Am avut mai multe discuţii în special cu Nicolae Ceauşescu.
Am discutat despre generalul Militaru Nicolae, despre care iniţial nu şi-a adus aminte, dar după câteva minute a spus că îl ştie pe acesta foarte bine şi că este
agent sovietic care a trădat grosolan cu câţiva ani în urmă şi care merita executat, dar au intervenit ruşii şi a fost nevoit să îl ierte şi să-l numească adjunct al
ministrului construcţiilor. Mi-a spus că până să plece din biroul său din CC, spre elicopter, a lăsat pe masă schema întreagă de organizare a securităţii şi că l-a rugat pe generalul Stănculescu să o strângă şi să aibă grijă de ea, fiind grăbit către elicopter de către generalul Stănculescu. Mi-a spus că dosarele Corbii 1 şi Corbii 2, legate de agenţii ruşi aflaţi pe teritoriul României în funcţii înalte sau pe teren, se aflau în biroul său, în fişet.”

Iliescu, spionul sovietic

Stoica Iulian – lt.maj., şeful cercetării la UM 01417 Târgovişte, declaraţie de martor, sediul SPM, 19.10.2017 (vol.II – Declaraţii, f.257-273)– „Le-am povestit, la solicitare, soţilor Ceauşescu ce văzusem la televizor (…) Când i-am spus despre Ion Iliescu, Nicolae Ceauşescu s-a înfuriat şi a spus ”Cine mă!? Spionul ăla sovietic?” uitându-se spre Elena Ceauşescu, repezindu-se spre ea, ia spus „Tu nu m-ai lăsat să-l termin! Acum o să ne termine el pe noi.”

Despre execuţia propriu-zisă, martorul Mareş Ion a spus:„Avocatul Lucescu s-a închinat şi a spus: „Să mă ierte Dumnezeu, dar nu am putut să fac altfel!”
După 10 minute s-a dat sentinţa de condamnare la moarte a ambilor soţi Ceauşescu şi imediat după aceasta eu, col. Kemenici mr. Ţecu şi gl. Stănculescu am ieşit afară, luând loc cu faţa spre zidul unde urma să aibă loc execuţia .
Imediat după noi au fost scoşi cei doi, având mâinile legate la spate cu sfoară de către paraşutişti şi duşi la zid. În drum spre zid unul din militarii noştri i-a spus Elenei Ceauşescu că a încurcat-o, iar aceasta l-a repezit: „Te ia mama dracului!”

În faţa zidului era amplasat plutonul de execuţie format din trei paraşutişti, un ofiţer, cpt.B. şi doi subofiţeri. Cei doi au fost aşezaţi cu spatele la zid. Până la deschiderea focului Nicolae Ceauşescu a strigat: „Trăiască România liberă şi independentă!” şi a început să cânte: „Sculaţi voi oropsiţi ai vieţii!” Nu a apucat să termine, pentru că s-a deschis focul de către plutonul de execuţie. Cei doi s-au prăbuşit, Nicolae Ceauşescu pe spate, iar Elena Ceauşescu într-o parte. În acelaşi timp militarul care vorbise cu ea înainte de execuţie şi un altul, tot din unitatea noastră, au deschis şi ei focul asupra lor, astfel rezultând rănile de la capul acesteia. Momentul execuţiei a fost ratat de cameraman întrucât unul din cablurile prelungitoare s-a desprins, reluând filmarea abia după câteva momente, în momentul în care soţii Ceauşescu erau căzuţi la pământ. Au fost verificaţi de către cei doi doctori prezenţi, cel de la Bucureşti şi cel de la unitatea noastră, constatându-se decesul. Au fost înfăşuraţi în foi de cort şi transportaţi la elicopter. Au plecat spre Bucureşti toţi cei care veniseră. După execuţie şi plecarea elicopterelor s-a lăsat liniştea, nefiind atacaţi deşi ne aşteptam la acest lucru.”

Prietenii rușilor au preluat puterea 

Pe cale de consecinţă, prin raportare la toate cele mai sus invocate, se concluzionează că uciderea la 25 decembrie 1989 a cuplului Ceauşescu Nicolae şi Elena,după supunerea acestora la un proces penal fără respectarea drepturilor procesuale elementare, a făcut parte integrantă din inducerea în eroare exercitată de grupul politico-militar (vârfurile decizionale ale CFSN şi ale MApN) ajuns la putere în stat şi a avut drept scop legitimarea în faţa poporului român, ascunderea filosovietismului şi preconstituirii acestei puteri. Prin dezinformări şi diversiuni s-a creat conjunctura falsă necesară pentru a putea fi eliminaţi fizic Ceauşescu Nicolae şi Elena. Mijlocul prin care s-a realizat acest asasinat a fost cel al unui proces penal simulat în urma căruia fostul cuplu prezidenţial a fost executat.

Pe 8 aprilie, procurorii Secţiei militare din Parchetul General au trimis în judecată dosarul Revoluţiei din decembrie 1989, în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus au fost puşi sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii.

Pe 21 decembrie 2018, procurorii Secţiei militare din Parchetul Generel anunţau că au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus în dosarul Revoluţiei din decembrie 1989. Ion Iliescu, membru şi preşedinte al C.F.S.N., Gelu Voican Voiculescu, membru C.F.S.N. şi fost vice prim-ministru al Guvernului României, Iosif Rus, fost comandant al Aviaţiei Militare, şi Emil (Cico) Dumitrescu, fost membru CFSN, sunt acuzaţi în dosarul Revoluţiei din decembrie 1989 de infracţiuni contra umanităţii.

Probatoriul administrat, arată Parchetul, a relevat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum şi Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român. Cercetările vizează faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc.

În acest context, în intervalul 22-30.12.1989 au fost trase aproximativ 12.600.000 de cartuşe.

Psihoza teroristă

Fostul preşedinte al României Ion Iliescu şi fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu ar fi dezinformat în mod direct prin apariţiile televizate şi emiterea de comunicate de presă, arată procurorii în rechizitoriul dosarului Revoluţiei, care a fost trimis luni spre judecată instanţei supreme.

„Astăzi, la aproape trei decenii de la evenimentele din decembrie 1989, după o evoluţie complexă şi complicată a cauzelor penale ce au avut ca obiect cercetarea faptelor săvârşite în acea perioadă, fapte ce au dus la căderea regimului comunist, suntem în măsură să anunţăm soluţionarea acestui dosar esenţial pentru aflarea adevărului despre istoria noastră recentă. Prin rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au fost trimişi în judecată inculpaţii: Iliescu Ion – fost preşedinte al României, Voiculescu Voican Gelu – fost viceprim-ministru al Guvernului României şi general (rtr.) Rus Iosif – fost şef al Aviaţiei Militare, pentru săvârşirea infracţiunilor contra umanităţii”, anunţă un comunicat al Ministerului Public.

Pentru întocmirea rechizitoriului Secţiei Parchetelor Militare au fost administrate, în principal, probe obţinute după data de 13.06.2016, dată la care, prin încheierea nr. 469 din dosarul 1483/1/2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a confirmat redeschiderea urmăririi penale, se spune în documentul citat.

Procurorii militari au obţinut prin ancheta desfăşurată probe noi, iar în urma declasificării documente esenţiale, care au contribuit la cunoaşterea împrejurărilor comiterii faptelor şi la aflarea adevărului, mai spune sursa citată.

În urma cercetărilor şi probatoriului administrat s-a constatat că întreaga forţă militară a României, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, precum şi Gărzile Patriotice, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00, s-au pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia. Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N. format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general maior(r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al apărării) şi Gelu Voican Voiculescu a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român.

Ancheta a relevat că, pentru atingerea acestor scopuri, începând cu seara zilei de 22.12.1989 ar fi fost lansată o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare (diversiuni şi dezinformări), coordonată de unii componenţi ai Consiliului Militar Superior (structură aflată în subordinea C.F.S.N.), acceptată şi asumată de factorii decizionali ai C.F.S.N.

Din Consiliul Militar Superior au făcut parte general locotenent Atanasie Victor Stănculescu, general de armată Nicolae Militaru şi şefi de direcţii militare. Pentru a evita tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989, vârfurile decizionale ale M.Ap.N. (persoanele care au îndeplinit funcţia de ministru al apărării, şefii direcţiilor militare şi şeful aviaţiei militare) ar fi declanşat şi coordonat inducerea în eroare, în virtutea unei înţelegeri cu noua forţă politică a ţării. Acest veritabil pact ar fi fost benefic ambelor părţi, pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. a însemnat impunitatea dorită, iar pentru factorii de decizie ai C.F.S.N. a însemnat garantarea preluării puterii politice, menţinerea la putere, dar şi legitimarea în faţa poporului român, spun procurorii militari.

Cercetările au vizat faptul că prin instaurarea unei psihoze generalizate a terorismului ar fi fost create numeroase situaţii de foc fratricid, trageri haotice, ordine militare contradictorii etc.

Din cercetări a rezultat că psihoza teroristă ar fi fost indusă cu intenţie prin diversiuni şi dezinformări şi a provocat, după 22.12.1989, un număr de 862 de decese, 2.150 răniri, lipsirea gravă de libertate a sute de persoane, vătămări psihice. Aceste consecinţe tragice au fost mult mai grave decât cele ale represiunii exercitate în intervalul 17-22.12.1989 (orele 12:00).

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here