Marghiolița încearcă să rupă Unirea Principatelor Române de dragul lui Nunuță

Nunuță Roznovanu
Nunuță Roznovanu

După abdicarea lui Cuza Vodă, prințul Constantin Moruzi, care mai fusese expulzat de două ori din Moldova ca agent rus, a convins-o pe soacră-sa Marghiolița, născută Maria Ghica,  să încerce să rupă Unirea și să obțină tronul de la Iași pentru unicul ei fiu, Nunuță Rosetti-Roznovanu, care studiase dreptul la Paris.

Moruzi propunea proclamarea cumnatului său ca domn al Moldovei, dând asigurări că avea sprijinul Rusiei și al Porții.

În contextul nemulțumirilor existente după lovitura de stat din noaptea de 10-11 februarie 1866, l-a Iași s-a încercat o altă lovitură de stat, pentru ruperea unirii cu Țara Românească.

Ieșenii trebuiau toți să-l urmeze pe Nunuță căci altfel vechea capitală își pierdea din însemnătate. Garnizoana, regimentul 5 de linie, alcătuită din moldoveni adepți ai lui Cuza-Vodă, nu avea să se opună.

Un comitet prezidat de Nunuță Roznovanu, dar dirijat de Constantin Moruzi, a luat grabnic ființă.

La 2 aprilie 1866, cocoana Marghiolița, prevenită de ginerele ei, a primit comitetul, poruncind fiului să accepte Domnia.

A doua zi, mitropolitul Calinic Miclescu a fost pus în fruntea grupurilor de presiune organizate de Toderiță Lățescu și formate mai ales din lipovenii din Păcurari și ciurchenii din Tătărași.

Însă, la Iași se aflau locotenenții domnești Nicolae Golescu și Lascăr Catargiu.

Golescu s-a adresat consulatului rusesc, printr-o scrisoare, semnalând intrigile lui Moruzi, pe care prefectul poliției îl invitase să plece peste Prut.

Dar Moruzi i-a răspuns că în acel moment „nu poate să renunțe a ajuta pe cumnatul său la îndeplinirea planurilor politice pe care le urmărește, prevăzând o mare vărsare de sânge”.

Prințului i s-a dat termen de a părăsi țara până pe 2 aprilie, ora 3 după amiaza, ceea ce n-a avut de gând să facă, răspândind prin Iași manifeste.

Mulțimea, strânsă a doua zi în fața Mitropoliei și a caselor Roznovanu, trebuia să pornească spre Palat.

Prințul Moruzi, Roznovanu, Lățescu, frații Aslan, Inge Rober, Cocriță Kazimir și alții îl înconjurau pe mitropolit.

Generalul Davila a poruncit mulțimii să nu mai înainteze. O salvă i-a împrăștiat pe răsculați. Se vorbește de 12 morți și 16 răniți.

Toți liderii au fost arestați, afară de Lățescu și Moruzi. Ultimul era de nerecunoscut pentru că purta îmbrăcăminte după moda evreilor. A plecat în exil pentru a treia și ultima oară.

Mitropolitul și ceilalți rebeli au fost grațiați de principele Carol, în mai 1866, printre ei și scriitorul Gheorghe Asachi, cunoscut ca autonomist, care după aceea i-a dedicat o poezie noului Domnitor.

Aventurierul Moruzi

Creierul tentativei loviturii de stat, Constantin Moruzi, născut în 1816 la Constantinopol,  mai fusese izgonit din Moldova în anii 1848 și 1854.

El făcuse studiile la Munchen, la două facultăți. Vorbea franțuzește mai bine decât un francez și era neîntrecut în cunoașterea legislației și un om de o frumusețe rară.

Spunea despre el: „Așa frumusețe se naște o dată la o sută de ani”.

A luat parte la revoluția din 1848. Fiul său, Dimitrie Moruzi, publică în romanul „Pribegi în țara răpită” biografia romanțată a tatălui, care era să fie otrăvit de trei ori de oamenii lui Mihail-Vodă Sturdza.

Supus rus, Constantin a fost expulzat, împreună cu soția, peste Prut.

Mihail-Vodă Sturdza părăsește țara și prințul Moruzi se întoarce la Iași, unde Domn ajunsese Grigore Ghica, prietenul său din copilărie, dar și rivalul în viața romantică a timpului.

Câțiva ani mai târziu, Constantin se ceartă cu Domnul din cauze politice și amoroase.

Ghica îl declară agent al rușilor și, pe vremea războiului Crimeii, la 1 noiembrie 1854, i se dă un termen de șase zile să părăsească Moldova.

Constantin Moruzi a murit subit, la 26 februarie 1886, pe când încerca să facă o pasiență. Ultimele cuvinte i-au fost: „Ce porcărie!”.

Le-a spus în franțuzește, căci în această limbă vorbea, în calitate de șambelan al Curții Imperiale, revoluționarul, nepot și strănepot de Domni, cu sânge fanariot.

Marghiolița, mama lui Nunuță

Nunuță (Nicolae) era unul dintre cei doi copii pe care Marghiolița (Maria Ghica Sturdza) i-a avut cu Nicolae Roznovanu, cu care se căsătorise când încă era nevasta legitimă a bătrânului boier Costache Sturdza, care, din cauza trădării în amor, „căzuse în mintea copiilor” de durere.

Maria Ghica era socotită în epocă drept o frumuseţe „strălucită”. Gheorghe Sion scria că „toate graţiile din mitologie îi făcuseră parte din darurile lor: totul, figură, talie, spirit erau în perfecţiune la dânsa, se putea zice că reprezintă idealul frumuseţii perfecte”.

Edouard Grenier, care o cunoscuse îndeaproape, îi lăuda și el frumusețea şi manierele desăvârşite cu care îşi întâmpina oaspeţii: „Nimeni n-avea grand air ca dânsa. Fie în palatul de la Iaşi, fie în castelul de la Stânca, primea lumea cu cea mai plăcută ospitalitate“.

Nici ţăranii de pe moşie nu erau uitaţi de Maria Roznovanu, care se ducea „în sat, pe jos, ca să aducă alinări şi ajutoare în cocioabele cele mai ticăloase ale ţăranilor“.

În 1824, Marghiolița s-a căsătorit cu beizadeaua Nicolae Sturdza, fiul domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza, care era zălog la Istanbul, unde s-a făcut nunta.

Se spunea că sultanul Mahmud al II-lea o invitase să-i viziteze Haremul, prilej cu care au „discutat” câteva ceasuri între patru ochi.

După o vreme, Marghiolița și-a părăsit soțul pentru generalul rus Muhanov, cu care a vrut să plece în Rusia. Dar cum caleașca pe care acesta i-a trimis-o la scară nu se ridica la standardele ei a renunțat la relația cu „un prinț calic”.

Rapid, cucoana Marghioliţa s-a măritat cu marele logofăt Costache Sturdza, care bătea la 60 de anișori.

Pe care l-a tradus, cum ziceam, cu Nicolae Roznovanu, dar asta e altă poveste cu cântec.

Marghiolița a trăit în puf până la 1888, când Dumnezeu a iertat-o de toate păcatele.

Nunuță, după isprava cu tentativa de lovitură de stat, a ajuns deputat în Parlamentul României și s-a distins în Războiul de Independență, la asediul Plevnei.

A murit în 1891, la Iași.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.