După trei ani de alianţă în Guvern şi în Parlament, ALDE lasă baltă PSD-ul și face nou bordei cu Victor Ponta. Tăriceanu pleacă de la măcelăria PSD, renunță la candidatura la prezidențiale și la șefia Senatului.
Călin Popescu Tăriceanu nu numai că lasă baltă PSD-ul dar s-a răzgândit peste noapte: nu mai candidează la Președinție ba mai și renunță de bunăvoie la șefia Senatului.
Miza prezidențialelor crește, Tăriceanu pleacă de la măcelăria PSD
La nivel oficial, Călin Popescu Tăriceanu spune că s-a prins în sfârșit că programul de guvernare pesedist nu face bine românilor și țării iar el, ca politician responsabil și principial ce este, a decis să rupă pisica și să forțeze căderea Guvernului Dăncilă. Motiv pentru care a și informat-o pe Viorica Dăncilă că ALDE va vota moțiunea de cenzură pe care PNL a anunțat că o depune, imediat după ce Tăriceanu a oficializat divorțul ALDE de PSD.
Prin vocea lui Cătălin Rădulescu, pesediștii au contraatacat reclamând pretențiile exagerate ridicate de Tăriceanu pentru a asigura PSD-ului și în continuare majoritate parelamentară. Concret, Rădulescu spune că ALDE a cerut trei portofolii în plus față de cele patru deja deținute (Energie, Mediu, Externe și Relația cu Parlamentul), respectiv Justiția, Sănătate și Finanțele. O cerere respinsă evident fără drept de apel de Dăncilă și ai ei.
Din prea multă lacomie sau măcinat așa cum spune el de principii, cert este că Tăriceanu a rupt coaliția PSD-ALDE. Decizie care modifică radical scena politică dar nu și ponderea parlamentară a partidelor din Opoziție – PNL, USR și PMP. În plus, nici nu schimbă năravurile UDMR, ca urmare formarea unui nou guvern poate ridica probleme insurmontabile.
Neexistând o altă coaliție gata formată care tropăie la ușa Palatului Victoria, se pune problema adevăratei motivații lui Tăriceanu, respectiv de ce renunță un politician cu stea apusă la putere și postura de al doilea om în stat și cum de îl urmează un partid de 4%. Dată fiind realitatea noastră politică, răspunsul cel mai probabil duce direct către alegerile prezidențiale. Alegeri de la care Tăriceanu și-a luat de asemenea gândul suspect de repede, ba chiar s-a și angajat public să-l susțină pe Mircea Diaconu.
Tăriceanu, constrâns sau convins să bage bolduri în mămăliga lui Dăncilă
Lăsarea Guvernului PSD cu fundul în baltă și surprinzătoarea încolonare a ALDE în spatele lui Mircea Diaconu într-un moment în care niciun alt guvern nu mijește la orizont indică faptul că adevăratul scop al replierii peste noapte a lui Tăriceanu este împiedicarea accederii Vioricăi Dăncilă în turul doi al prezidențialelor, implicit impiedicarea obținerii celui de-al doilea mandat la Cotroceni de către Klaus Iohannis.
Conform părerii unanime, o finală prezidențială Iohannis – Dăncilă va fi câștigată la pas de actualul președinte. O finală Iohannis – Barna în schimb este una cu scor deschis, ba chiar una în care favorit ar fi liderul USR. Chiar dacă PSD-ul a ieșit jumulit bine de procente din epoca Dragnea, mașina de partid și numărul mare de primari o pot duce pe Dăncilă în turul doi iar cineva vrea cu orice chip să împiedice asta.
Extrem de interesant este că maniera în care au început să se joace prezidențialele din acest an duce cu gândul la metodele ”statului paralel” – cel contra căruia Tăriceanu luptă din zori și până-n noapte din 2016. Cum la fel de interesant este că în România – țară în care politicienii sunt scoși doar la alegeri sau cu cătușe din funcții, nu admit să-și dea demisia – omul numărul doi în stat renunță de bunăvoie la guvernare și la președinția Senatului.
În mod evident, lui Tăriceanu i s-a promis ceva, La fel de evident, el a făcut la rândul lui alte promisiuni celor din ALDE – care însă vor rămâne cu buzele umflate în număr mare. O avea Pro România perspective luminoase privite în prisma declinului PSD, dar în mod cert ”lumina” nu ajunge pentru toți pesediștii dezertori, ca urmare aldiștii omeniți cu adevărat de Ponta vor fi mult mai puțini decât speră ei. Sigură rămâne răsplata promisă lui Tăriceanu – una destul de grasă cât să-l determine pe acesta să lase peste noapte guvernrea și șefia Senatului și să-și forțeze oamenii din ALDE să renunțe la ”ciolanele” din care ar mai fi putut ronțăi încă un an.
Mircea Diaconu vrea rolul lui Vladimir Zelenschi
Mircea Diaconu este alt personaj care confirmă PSD-ului că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ajuns europarlamentar independent (vezi Doamne) cu voturile PSD-ului, în 2014, Mircea Diaconu s-a vârât și el în jocurile anti-Dăncilă, deci anti-PSD. Din ambiții politice sau la ordin (după cum au spus deja unii). Diaconu a anunțat lumea că va bate la poarta Cotroceniului în aceasstă toamnă. Cu gândul, probabil, la victoria colegului de actorie Vladimir Zelenschi, care a reușit să ajungă președintele Ucrainei.
Indiferent din ce unghi ar fi analizată candidatura lui Diaconu, șansele acestuia de a ocupa locul ocupat astăzi de Klaus Iohannis sunt nule. Spre deosebire de cazul Ucrainei, electoratul românesc opărit pe vechile partide are deja un azimut: USR-ul. În mod mai mult decât evident, Mircea Diaconu este doar un ”candidat-iepure”, unul care pe deasupra scutește Pro România de sacrificarea unuia dintre oamenii săi într-o candidatură prezidențială jucată la figuri impuse.
PSD pierde și nu prea guvernarea
Cert este că PSD poate rămâne chiriaș la Palatul Victoria încă mult și bine. Istoria politică postdecembristă a înregistrat de altfel precedentul: guvernul interimar Boc, în anul 2009, care a fost lăsat în aer de PSD și tot în preajma unor alegeri prezidențiale. Iar istoria are prostul obicei să se repete, după cum bine se știe. În plus, să nu uităm că CCR a luat de trei ani încoace obiceiul de a rescrie Constituția, așadar nu este exclus nici un apel la lumina Curții. Una peste alta, putem prinde liniștiți Crăciunul cu Dăncilă la Palatul Victoria. Mai rămâne să vedem sub al cui brad își așteaptă cadoul Călin Popescu Tăriceanu.
Cetățeanul TV
