Sărbătoarea lui Eminescu și a Culturii Naționale în sectorul 5

Eminescu

„Din inimă”, cum sună logo-ul sectorului 5, poate una dintre cele mai frumoase, elocvente și, totodată, inedite, sărbătoriri a 171 de ani de la venirea peste România a ocrotirii lui Eminescu și, implicit, a Zilei Culturii Naționale, a fost realizată de Centrul Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” al sectorului 5.

Practic, printr-un film postat și pe pagina de Facebook a instituției, au fost invitați artiști și cetățeni ai sectorului 5 pentru a participa la marea sărbătoare.

„Astăzi, de Ziua Culturii Naționale, de ziua lui Mihai Eminescu, noi am ales să sărbătorim citind și recitând versurile lui Eminescu! Pentru că Eminescu suntem noi și pentru că numai Poetul, ca păsări ce zboară  deasupra valurilor, trece peste nemărginirea timpului.”, ne îndeamnă realizatorii Centrului Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” al sectorului 5.

“Amfitrionul-prezentator” al întregii sărbători video a fost muzicianul, cantautorul și poetul Andrei Păunescu, fiul marelui poet-patriot Adrian Păunescu. “O inimă foarte caldă și o minte foarte rece se cer de la un patriot chemat să-și îndrepte poporul său”, a declamat Andrei Păunescu în deschiderea, cumva, a mesajului rostit de Cristian Popescu-Piedone, edilul sectorului 5: “Două versuri, un fragment, de fapt, din <<Scrisoarea a III-a>>, și iată că aceste două versuri, doar două, peste timp, pot fi mai autentice ca oricând și cred că și în timpurile ce vor urma – Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei”!

Andrei Păunescu: Citiți neapărat jurnalistica lui Eminescu!

„Ziua Culturii Naționale este un bun prilej să ne amintim ce ne reprezintă, e un bun prilej să revizităm cultura română, teatrul, filmul românesc, istoria noastră. Să privim în jur și să ne redescoperim.”, ne reamintesc realizatorii excelentului film al sectorului 5.

Andrei Păunescu realizează încă o pledoarie-îndemn către iubirea de Țară, de Eminescu, de Cultură: “Și haideți să vedeți de ce vă îndemn să citiți nu doar poezia lui Eminescu, aceea cunoscută, din manuale, care nu e cea mai mare poezie a lui – să citiți Doina, care e cea mai mare poezie națională a literaturii române, să citiți Oda, care e cea mai filosofică poezie a literaturii române – Nu credeam să-nvăț a muri vreodată! Tot Eminescu, în 1879, într-un articol, pe care istoricii l-au subintitulat <<Spiritul de gașcă>>, spune așa, și veți vedea, parcă e o cronică politică a momentului de azi: <<Caracterul luptelor din viața publică a românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei ci sunt lupte de persoane, cei mai mulți în necunoștință de ceea ce combat, lovesc într-un principiu oarecare cu o orbire și cu un curaj demn de o cauză mai bună. Condamnă ceea ce nu cunosc, batjocoresc ceea ce nu vor să cerceteze, trezindu-se prea târziu că au fost induși în eroare de ambițiile unei găști și că au lovit într-o țintă pe care ar fi respectat-o dacă și-ar fi dat osteneala de a o privi mai de aproape>>. De aceea este actual Eminescu și de aceea trebuie citit! Să-i citim poezia mare, nu doar aceea din manuale, și să-i citim neapărat jurnalistica! Popor de somnoroase păsărele, ascultă aici aceste vorbe grele – Privește de la Tisa pân’ la Nistru, și vezi cum ne-au furat în chip sinistru!” și-a încheiat Andrei Păunescu îndemnul său!

Numele nostru

Și pentru că și noi trebuia să purtăm un nume, marele actor Mircea Diaconu ne-a reamintit superbul omagiu adus lui Eminescu de marele poet Marin Sorescu – “Trebuiau să poarte un nume”:

“Eminescu n-a existat!

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii –
„Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea III”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.”

Maxime felicitări

Au mai recitat sau au citit din nepieritoarea operă eminesciană artiștii Gabriel Coveșeanu, Claudiu Bleonț, Andreea Lazăr.

De asemenea sunt de remarcat participarea polițistei Cristina Nicolae, din cadrul Poliției locale a sectorului 5, și a Mihaelei Uygunel, asistentă medicală la DGASPC sector 5, care au recitat.

“Cultura nu este un concept abstract, cultura este vie, trăiește prin noi și se transformă generație după genrație. Este datoria noastră să o studiem, să o cunoaștem, și să o cultivăm în fiecare zi. Cultura suntem noi!” sună ca un adevărat crez al realizatorilor din Primăria sectorului 5, care merită maxime felicitări pentru opera lor!  

CITEȘTE ȘI Sărbătoarea lui Eminescu și a Culturii Naționale în sectorul 5  

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here