Institutul care a salvat milioane de vieți. La pas prin Sectorul 5

Foto: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”

Unul dintre marii români își doarme somnul de veci într-o criptă aflată la demisolul clădirii principale a Institutului „Cantacuzino”, care-i poartă numele, de pe Splaiul Independenței 103, din Sectorul 5.

Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”  a fost înființat la 1 aprilie 1921, prin Înaltul Decret emis de Regele Ferdinand I. Profesorul Ion (Ioan) Cantacuzino fondase si conducea „Laboratorul de Medicină Experimentală” încă din 1901, de când fusese numit profesor la Facultatea de Medicină din București. Ziarul Cetățeanul și Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al Sectorului 5 vă propun o incursiune în istoria acestui monument.

Citește și Locul în care au trăit și se odihnesc soții Davila. La pas prin Sectorul 5

Sediul Institutului „Cantacuzino” a fost stabilit în 1924, în actuala locație, construită alături de Institutul „V. Babeș”.

În curtea Institutului „Cantacuzino” se odihnește un alt mare român, Victor Babeș, autorul primului tratat de bacteriologie din lume.

Un proiect născut la Marsilia

Înfiinţarea Institutului a fost posibilă datorită entuziasmului provocat de realizarea României Mari, la 1 Decembrie 1918.

Profesorul Constantin Ionescu-Mihăiești notează, în jurnalul său, că, la 24 noiembrie 1918, aflându-se împreună cu profesorul Ion Cantacuzino la Marsilia, în misiune, a discutat cu maestrul său despre organizarea unui institut independent, de patologie și terapeutică experimentală. Cantacuzino s-a arătat foarte interesat de proiect.

Realizarea a fost bine organizată.

Profesorul Vasile Sion, în calitate de Director al Serviciului Sanitar, a convocat, la 1 iunie 1919, o comisie formată din profesori reprezentând medicina umană și veterinară, precum și un inginer și un arhitect, pentru a cere avizul necesar creării unui Institut Central de Seruri și Vaccinuri.

Un colectiv mai restrâns, format din Babeș, Riegler, Balș și Enescu au alcătuit proiectul de înfiinţare a Institutului, elaborând schiţele viitorului local.

Principalul consultant al arhitectului a fost doctorul Mihai Ciucă, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Cantacuzino.

Neamul Cantacuzinilor

Născut la 25 noiembrie 1863,  Ion Cantacuzino a fost medic şi bacteriolog, creatorul şcolii româneşti de microbiologie şi medicină experimentală; director-fondator al Institutului de Seruri şi Vaccinuri din Bucureşti, membru titular al Academiei Române. A obținut titlul de doctor, cu teza „Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholérique dans l´organisme“.

Se trăgea din împăratul bizantin Ioan al IV-lea Cantacuzino, Cantacuzinii dând mulți domnitori și mari dregători în Țările Române. Oparte dintre membrii familiei au avut ranguri nobiliare și în alte state din Europa de Est.

Tatăl său a fost ministru pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, iar mama era fiică de general.

Semnarea Tratatului de la Trianon

Profesorul Ion Cantacuzino a contribuit la realizarea Marii Uniri, fiind semnatar din partea României, alături de Nicolae Titulescu, al Tratatului de Pace de la Trianon din 1920, ce consfințea unirea tuturor românilor într-un stat suveran.

Mai înainte, în timpul celui de-al doilea război balcanic de la 1913, salvase trupele române care intraseră în Bulgaria de la un dezastru total. Deși au ocupat Cadrilaterul fără luptă, în rândul trupelor românești a izbucnit o epidemie de holeră. Numărul pierderilor de vieți omenești a fost limitat mulțumită lui Ion Cantacuzino, care s-a ocupat de imunizarea trupelor cu un vaccin pe care tot el îl descoperise.

în anul 1928 a fost avansat la gradul de medic general de brigadă, ca recunoștință pentru activitatea din Primul Război Mondial când fusese Director General al Serviciilor sanitare, civile și militare.

Ion Cantacuzino în 1917

România a fost, mulțumită lui Ion Cantacuzino, a doua țară din lume care a introdus vaccinarea nou-născuților împotriva tuberculozei. Alte boli precum tifosul, febra tifoidă sau malaria au făcut tot mai puține victime de la an la an, tot mulțumită programelor de vaccinare concepute de marele savant.

Prof. dr. Petre Tomescu, în numele Asociaţiei Generale a Medicilor din România, rostea următoarele cuvinte, în 1934, la moartea profesorului Cantacuzino: „Ctitoria cea mai însemnată a profesorului Cantacuzino pe care a dat-o ţării este fără îndoială Institutul de Seruri și Vaccinuri, care ne pune pe planul știinţific la nivelul celor mai civilizate popoare și pe planul practic constituie cea mai puternică citadelă de apărare a populaţiei în contra epidemiilor” (România medicală, 1 februarie 1934).

În jurul Laboratorului și apoi al Institutului, Ion Cantacuzino a creat o Școală de prestigiu, graţie căreia opera sa știinţifică socială și naţională s-a transmis din generaţie în generaţie. În Institutul Cantacuzino și-au început activitatea și s-au perfecţionat în multiplele domenii ale imunologiei multe personalităţi ale medicinei românești, ca Daniel Danielopolu, N. Gh. Lupu, Scarlat Longhin ș.a.

În anii săi de glorie, Institutul a realizat, alături de cel al lui Babeș, aproape în totalitate necesarul de seruri și vaccinuri la nivelul întregii ţări, pentru realizarea planului naţional de vaccinare a populaţiei.

Din 2017, Institutul „Cantacuzino” a fost trecut de la Ministerul Sănătății în subordinea Ministerului Apărării.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.