O zi. O singură zi a rezistat subiectul „asaltului asupra justiției” și „noua OUG 13” în agenda publică românească. Abuzul în serviciu, o temă care scotea zeci, sute de mii de oameni în stradă, care arunca în aer oameni politici, miniștri, guverne, în urmă cu șase ani, acum nu mai reușește nici măcar să îngălbenească ecranele cu „Breaking News” mai mult de o zi.
Să fi devenit dintr-o dată România o țară cu o justiție perfect funcțională și un stat de drept consolidat? Să fi ajuns politicienii să știe de frica românilor? Să fi ajuns poporul complet anesteziat de prețuri, energie și război încât nu mai reacționează la aceiași stimuli care „explodau mămăliga” în urmă cu doar șase ani? Niciuna din aceste premise nu stă în picioare. Mai ales că miza nu are nicio legătură cu justiția și este aceeași ca în 2017: puterea politică. Lipsesc însă resursele și mijloacele.
Citește și Analistul politic Ciprian Purice, despre scandalul PNL – USR PLUS
Primul care lipsește este generalul Coldea și gruparea sa din serviciile secrete. Nu doar SRI, pe care îl controla aproape în totalitate, chiar dacă fusese trecut în rezervă cu doar două săptămâni înainte de marile proteste din 2017. Dar Coldea avea o bună colaborare, ca să nu îi zicem chiar subordonare, cu gen. Marian Hăpău care controla Direcția de Informații a Armatei și, cel mai important, parchetele militare, cu gen. Lucian Pahonțu de la SPP (care încă mai are în buzunarul său jumătate din conducerea PNL) sau cu gen. Silviu Predoiu de la SIE, singurul pe care îl trata ca pe un egal. Deci, cu asemenea garnitură, ne mai minunăm cum, într-o noapte, au mișcat ca la ordin, toate piesele necesare unor mișcări de stradă organizate ireproșabil.
Doi. Lipsesc ambasadele. Eternele ambasade care, în cel mai ipocrit mod posibil, ne țineau prelegeri de bună purtare, în timp ce la ele acasă colcăia mizeria și putregaiul. Normal! Așa e la o colonie: să faci ce zice ambasada, nu ce face ambasada!
Trei. Lipsește Bruxelles-ul. Culmea, de râd și crucile, viteazul Frans Timmermans care spăla cu România pe jos, în 2017, era acum la București și avea numai cuvinte de lăudă pentru Marcel Ciolacu și PSD. Spre groaza ciracilor #rezist care s-au agățat cu disperare de această vizită a fostului și actualului vicepreședinte al Comisiei Europene, crezând că o vor putea exploata politic. Nici măcar un cuvințel. Nici o virgulă, nu a putut fi răstălmăcită din zicerile lui Timmermans, prin care să mai fie învârtoșate masele populare mai slabe-n cuget, în beneficiul politic userist. În afară de Codruța Kovesi, care a rămas în tranșee precum soldatul Svejk, deși războiul s-a încheiat de mult, nimeni de la Bruxelles nu a scos o vorbă despre subiectul noului prag al abuzului în serviciu. Unde sunt Jean Claude Juncker, Viviane Reding, Martin Schulz, Manfred Weber, Joseph Daul, Mark Rutte sau echivalenții lor de astăzi? De ce nu-și mai exprimă public îngrijorările despre „parcursul european și democratic” al României? Poate pentru că „cămașa e mai aproape de trup”, după celebra zicală rusească. Poate pentru că avem un război la graniță, față de care România s-a poziționat vehement de partea Europei, cu acțiuni și fapte concrete. Ori, în aceste condiții, cine de la Bruxelles să mai aibă timp de vrăjeli și diversiuni manipulatoare cu corupția, cu statul de drept, cu justiția și care să riște zdruncinarea angajamentului Bucureștiului față de conflictul din Ucraina? Una-i una, alta-i alta! Războiul e real, cu efecte concrete, în timp ce butaforia cu corupția e doar un instrument de propagandă exploatat politic de 20 de ani, dovadă stând lipsa efectelor consistente sau corupția endemică din marile capitale europene.
În concluzie, fără acești trei piloni ai puterii Factorului Extern asupra României, ce propagandă să mai faci? Ce direcții strategice de manipulare să mai indice „releele” din presă, dacă nu le mai vine nimic de la servicii? Ce teme și mesaje să mai răsucească influensării, dacă „releele” nu mai emit nimic valoros? Ce circulare să mai tranziteze mail-urile de prin multinaționale și care să scoată „tinerii frumoși și liberi” în stradă? După program! Cum să se mai organizeze ONG-urile „civile” fără milioanele pompate de „rețeaua Coldea” la acoperirea finanțărilor de tip soroșist?
Așadar, „marea fâsâială” de la „noua OUG 13” (după cum s-au scremut „releele” să renască șarada din 2017) nu este o întâmplare sau o sumă de coincidențe nesemnificative. Ci o bătălie dură câștigată, în timp, de-a lungul mai multor ani, prin destructurarea unor întregi rețele de putere din servicii, din instituțiile guvernamentale, din mass-media, din societatea civilă și din străinătate. Toate plătite cu bani românești, dar în beneficiul Factorului Extern.
Desigur, sunt unii care se vor minți singuri că pesediștii s-au speriat, că și-au învățat lecția, după 2017, argumentând cu replierea imediată de la pragul de 250.000 de lei la cel de 9.000 de lei. Sau că românii nu mai ies în stradă ca altă dată. Sau că useriștii și-au dezamăgit publicul și de aici slaba reacție. În realitate, atât s-a putut. Aceasta mai este, astăzi, forța reală a Factorului Extern pe tema corupției și instrumentul definit prin tipologia #rezist.
Categoric se va încerca identificarea unui alt culoar și a unor noi instrumente de putere, mai ales că 2024 este un an cu reverberații politice pe următorii zece ani. Însă până una alta, un lucru e cert. Victoria e mare! Iar prețioasa temă a „corupției” construită minuțios și cu sârg după 2004, pentru a fi exploatată politic intens, ca să nu mai vorbim de efectele catastrofale asupra României, este complet îngropată. Iar „noua OUG 13” nu a fost decât turnesolul care să valideze acest fenomen.
Cetățeanul TV
