Dosarele Cetățeanul: „Invențiile” ANAF Călărași pun pe butuci contribuabilii

În a doua jumătate a anului 2014, SC Smartech Călărași, o firmă care se care ocupă cu producția, comercializarea și operarea de echipamente pentru jocuri de noroc (slot-games) a primit vizita Fiscului din localitatea de pe malul Dunării. Inspectorii ANAF nu au găsit nicio încălcare a legii în activitatea firmei dar nici nu au vrut să plece cu mâna goală și nici că s-au lăsat până nu au adus firma, cu orice preț, în pragul falimentului. Cazul „Smartech” este unul școală despre cum se poate ca, în unele cazuri, ca ANAF să devină, dintr-un garant al funcționării corecte și legale a economiei, într-un cancer al business-ului românesc.Veți putea citi mai jos cum se poate ca niște funcționari, care nu înțeleg ce este „o invenție brevetată”, să breveteze metode nelegale. „Cetățeanul” va continua să sprijine ANAF prezentând tocmai acele cazuri în care inspectorii săi „dau de pământ” cu firmele din economia reală, în timp ce pierd război după război cu marea evaziune.

Smartech a încheiat o serie de contracte de cesiune de drepturi de autor cu Adrian Geambașu, prin care acesta din urmă a vândut societății mai multe brevete de invenție pentru softuri și programe de calculator proprii. Mai ceva ca în anii ’50, Fiscul din Călărași a catalogat operațiunea drept ilegală. Inspectorii ANAF au hotărât că vânzarea de invenții brevetate nu este o tranzacționare de drepturi intelectuale, ci o muncă salariată.

Ce poți face cu o invenție în România?

Potrivit legilor în vigoare dreptul la brevetul de invenție aparține, cum este și normal, salariatului, atât timp cât el nu este angajat de firmă chiar cu scopul de a realiza invenții. Dacă în fișa postului și în contractul de muncă nu scrie așa ceva, atunci drepturile pentru orice invenție aparțin strict autorului, sunt proprietatea acestuia. Nu numai logica și bunul simț spun așa ceva, ci și două legi în vigoare – 64/1991 (privind brevetele de invenție privind dreptul de autor și drepturile conexe) și 8/1996 (privind drepturile de autor).
Mai departe, este alegerea inventatorului ce anume face cu invențiile sale, glorie, vitrină cu trofee sau bani. Ideal ar fi, dacă este să ieșim din nișa teoriei pure, este ca invenția să „producă” pentru inventator, chiar în zona sa de activitate.

Diferența între lege și „invențiile ANAF”

În această situație, potrivit legilor citate mai sus, o invenție poate fi vândută, legal, pe baza legislației privind drepturile de autor. Obligația legală de a-ți vinde invenția în acest mod este valabilă inclusiv în cazul în care inventatorul este angajatul, directorul sau patronul firmei.
Este ceea ce a făcut și Adrian Geambașu, directorul general al SC Smartech. El a pus la dispoziția firmei pe care o conduce, contra-cost, firește, toate brevetele de invenții utile companiei pe care o conduce.
Pentru ANAF însă, fiecare contribuabil, alții decât cei care fac parte din clientela politică, orice contribuabil este prezumtiv vinovat. Nici în acest caz, inspectorii fiscali nu s-au dezis, iar acțiunea lor a distrus, practic, o firmă care a ieșit, ani la rândul, atât în topul firmelor din Călărași cât și în cel al impozitelor plătite statului. În cazul Smartech, inspectorii Fiscului au „judecat” că programele și softurile (pentru care s-a luat brevet de invenție) nu sunt venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate din activități indepndente de creație. Lucrătorii ANAF au întors legea împotriva contribuabilului și au decis că veniturile încasate de Geambașu din vânzarea drepturilor către Smart Tech au fost de fapt venituri salariale mascate și s-au pus pe calculat impozite restante, CAS-uri și penalități, după care au tras linie și au pus în cârca firmei, în cele din urmă, peste 500.000 de lei.

ANAF către contribuabil: „Noi așa am hotărât și așa vom face”

În ceea ce privește legea, aceasta este cât se poate de clară. Codul Fiscal definește ca venituri din activități independente „veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor si altele asemenea”.

Pentru a putea fi considerată o activitate dependentă, de tipul contractului de muncă „angajator – angajat”, trebuia ca elaborarea de invenții sau crearea de programe să fi fost chiar activitatea pentru care Geambașu semnase un contract de muncă. Nu era cazul de față, menirea acestuia, ca director, era una organizatorică, de business, nu de creație. „Ca inventator și autor al programelor de calculator folosesc exclusiv calculatorul personal, nu folosesc spațiile sau echipamentele societății, iar banii cheltuiți pentru aceste activități sunt banii mei personali și timpul meu liber”, ne-a declarat inventatorul Adrian Geambașu.
De menționat că inspectorii ANAF Călărași nu au indicat nicio clipă care ar fi o altă metodă legală de vânzare a unor invenții. Ba, mai mult, angajatele Fiscului Marieta Petcu și Anelia Pletea au i-au sintetizat foarte clar directorului Smart Tech relația ANAF – contribuabil: ”nu înțelegeți, domnule Geambașu, că nu ne interesează, noi așa am hotărât și așa vom face, nu aveți decât să mergeți în instanță și poate veți câștiga”. Vom reveni.