Mai mult de jumătate dintre monumentele istorice din România sunt bisericești. Biserica Ortodoxă Română păstrează un fond impresionant de vestigii: icoane, manuscrise și carte veche, obiecte de cult, broderii, veșminte, mobilier, piese și fragmente arhitectonice etc.
Majoritatea acestor vestigii sunt organizate la ora actuală în peste 300 de muzee, colecții muzeale sau centre de ocrotire a patrimoniului bisericesc.
Printre acestea, un loc aparte îl ocupă colecția muzeală a Mănăstirii Antim, din Capitală. Centrul cultural și de tineret „Ștefan Iordache” al sectorului 5 vă invită să vizitați și să cunoașteți istoria extraordinară a acestui loc.
Dedicat operei Mitropolitului Antim
Muzeul Mănăstirii Antim, organizat în incinta ansamblului mănăstiresc, datează din 1966 și este dedicat artei vechi românești.
Întreaga colecție muzeală a fost gândită în jurul personalității Mitropolitului Antim, sfântul ierarh fiind unul dintre marii cărturari ai românilor, prin alfabetizare, învățământ, cultură și arte.
Astfel, colecția reflectă opera și biografia sa și valorifică obiectele aflate în colecția de artă a Patriarhiei Române.
Muzeul Mănăstirii Antim, reorganizat și extins
În anul 2016, muzeul a fost reorganizat și extins. S-a folosit un nou concept expozițional, o nouă selecție și o regândire a tematicii și a modului de expunere.
Spațiul expozițional a fost extins, fiind organizat în două secțiuni tematice ale expunerii: viața și opera Sfântului Antim Ivireanul (primele trei săli) și arta epocii lui (următoarele patru săli).
Un al doilea spațiu muzeal al mănăstirii, închinat mișcării de revigorare spirituală Rugul aprins, este amenajat în clopotnița mănăstirii, în fosta chilie a Părintelui Daniil Sandu Tudor (1896-1962), inițiatorul mișcării.
Antim Ivireanul, sfântul românilor
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul are o poveste impresionantă. S-a născut în Iviria (Georgia de astăzi) pe la anii 1650, din părinţi credincioşi, Ioan şi Maria, primind numele de botez Andrei.
Crescut în tradiţia ortodoxă, tânărul Andrei a fost înzestrat cu darul picturii şi sculpturii bisericeşti. A fost luat rob de turci, fiind însă răscumpărat de Patriarhul Ierusalimului, Dositei Notara, care l-a călăuzit în monahism. Antim, care cunoștea limbile greacă, turcă şi arabă, a fost trimis în Moldova, la Iași, ca stareț al Mănăstirii Cetățuia, pentru a organiza o tipografie grecească. Acolo, a cunoscut lucrarea cărturărească a Sfântului Mitropolit Dosoftei și a fost inițiat în meșteșugul tiparului de învățatul episcop Mitrofan al Hușilor.
Pe la anul 1690 a venit în Ţara Românească, unde voievodul Constantin Brâncoveanu l-a însărcinat cu tipărirea cărţilor bisericeşti. A fost stareț la Mănăstirea Snagov, lângă Bucureşti, iar în vara anului 1691, fostul episcop al Huşilor, Mitrofan, i-a lăsat în grijă tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti.
În 1694, înţelegând valoarea educaţiei prin carte a oamenilor, a creat la Snagov o renumită şcoală tipografică, preocupându-se neîncetat pentru desăvârşirea ,,meşteşugului tipografiei şi îndireptărilor cuvintelor româneşti”.
La 22 februarie 1708, în Duminica Ortodoxiei, a fost înscăunat mitropolit al Ţării Româneşti ca urmare a recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie, cel care păstorise credincioşii din Ţara Românească timp de 40 ani.
După martiriul Sfinților Brâncoveni, Mitropolitul Antim a fost întemnițat și, în cele din urmă, martirizat de către turci.
„Nici un lucru nu iaste atâta de primit înaintea lui Dumnezeu ca facerile de bine…”
Vizitând biserica mare a Mănăstirii Antim, deslușim marea personalitate a Sfântului, rolul său istoric în societatea românească. În Așezământul ctitoricesc al Sfântului Antim se poate citi:
„Nici un lucru nu iaste atâta de primit înaintea lui Dumnezeu ca facerile de bine ce să fac la săraci şi la sfintele biserici. Şi pentru aceasta vedem în Sfânta Evanghelie, cum că Domnul nostru lisus Hristos pre alţii nu face moşteni cereştii Sale împărăţii, fără numai pre aceia ce au făcut faceri de bine întru această lume, adecă pre cei ce au miluit pre cei săraci, au săturat pre cei flămânzi, au adăpat pre cei însetați, au îmbrăcat pre cei goi, au mângâiat pre cei străini şi au căutat pre cei bolnavi şi închiși. Drept aceia şi fericitul Pavel fiind de Dumnezeu învăţat, ştiind cum că aceste bunătăţi mijlocesc creştinilor mântuire sufletească, ne învaţă la 13 capete cătră evrei, acestea să avem pururea întru pomenire și să le facem cu osârdie, (zicând): Şi facerile de bine şi împărtăşirea să nu uitaţi, că cu jertfe ca acestea să îmblînzeşte Dumnezeu”.
Cetățeanul TV
