Biserica Domnița Bălașa, lăcașul în care nu s-au oficiat niciodată înmormântări. La pas prin sectorul 5

Ascunsă printre blocuri, pe Strada Sfinții Apostoli, din sectorul 5, biserica Domnița Bălașa este cea mai frumoasă din Capitală. Este singurul lăcaș care a supraviețuit vechilor așezăminte brâncovenești, demolate de comuniști pentru construirea centrului civic.

Biserica Domnița Bălașa a rămas în istorie drept lăcașul de cult în care nu s-au oficiat niciodată înmormântări.

Biserica Domnița Bălașa, reconstruită de patru ori

Una dintre cele mai frumoase biserici din București, Domnița Bălașa are o istorie impresionantă.

Prima biserică, ctitorită de Domniţa Bălaşa şi soţul ei, marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino, a fost ridicată în anul 1743.

În 1750, Domniţa Bălaşa a zidit, pe locul bisericii de astăzi, un al doilea lăcaş, cu hramul Înălţarea Domnului. În jurul bisericii s-au înfiinţat o şcoală şi un azil de bătrâni.

După cutremurul din 1838, acest lăcaş a fost demolat şi s-a construit o a treia biserică, în stil neo-gotic, cu acelaşi hram, ctitorită de Safta Brâncoveanu, fiica lui Th. Balş şi a Profirei Rosetti, văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu, fondatoarea Spitalului Brâncovenesc.

Pentru că râul Dâmbovița ieșea adesea din matcă și inunda tot terenul, această biserică s-a degradat repede, astfel încât după 40 de ani a trebuit să fie demolată. Pe zidul actualei biserici s-a păstrat pisania acestui lăcaş, din 1842, dărâmat în 1881, din cauza inundaţiilor provocate de revărsarea Dâmboviţei.

În perioada 1881-1885, a fost zidită actuala biserică, a patra construită pe acest loc. Edificată după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, biserica este un edificiu impunător, în stil neoromânesc.

Biserica în care nu s-au oficiat niciodată înmormântări

În interiorul bisericii, pictura în ulei, realizată într-un stil neorenascentist, este opera pictorilor vienezi Kott şi Rihofsky.

Lăcașul adăpostește mormintele Domniţei Bălaşa (1693-1752), a şasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu, şi al Domniţei Zoe Brâncoveanu (1800-1892), soţia domnitorului Gheorghe Bibescu.

În perioada interbelică, la Biserica Domnița Bălașa lumea mondenă a vremii oficializa nunțile și botezurile. Acest lucru s-a păstrat până astăzi. Deși întemeiată pe lacrimi și suferință, biserica Domnița Bălașa este o biserică de sărbătoare, aici neavând loc niciodată înmormântări.

Destinul tragic al Domniței Bălașa

Fiică a domnitorului cel Sfânt, Constantin Brâncoveanu, Domniţa Bălaşa a avut un destin tragic. A trecut prin mari dureri – după ce și-a văzut tatăl și frații decapitați la Constantinopol, pentru ca într-un târziu, să descopere iertarea şi mila creştină. Domnița Bălașa a dăruit bucureștenilor un spital, o şcoală şi cea mai frumoasă biserică din Bucureşti.

Când nici măcar nu împlinise vârsta de 15 ani, Domnița Bălașa a fost măritată, împotriva voinței sale, cu un grec putred de bogat, Marele Ban Manolache Iangabe.

Calvarul Domniței Bălașa a început în ziua de Paște a anului 1714. Atunci, a fost închisă în temnița femeilor din Stambul, după ce tatăl său, Vodă Brâncoveanu, și frații săi au fost maziliți de turci. A fost torturată ca să mărturisească unde își ținea comorile Vodă Brâncoveanu și a asistat la decapitarea fraților și a tatălui ei. Apoi, a fost vândută roabă în Caucaz, unde a trăit în surghiun. Soțul ei, Marele Ban Manolachi Lambrino, a reușit să o răscumpere cu multe pungi de aur. Când s-a întors în București, Domnița a ridicat o casă, o școală, un azil pentru bătrâni și un lăcăș de cult pentru pomenirea tatălui și a fraților ei. Pentru că nu a avut copii, Domnița Bălașa și-a lăsat toată averea bisericii.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.