La două săptămâni după ce a retrimis dosarul „Revoluţiei” la Înalta Curte, marți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a publicat, pe pagina de internet a instituţiei, rechizitoriul.
Motivul acestui neașteptat gest, potrivit unei postări pe Facebook a Parchetului General, este următorul: „Revoluţia română din decembrie 1989 reprezintă un moment de maximă importanţă pentru istoria naţională. Având în vedere interesul major al miilor de persoane vătămate şi părţi civile din dosarul 11/P/2014, pentru a fi informate corect cu privire la conţinutul rechizitoriului, precum şi interesul public faţă de împrejurările stabilite prin probe pentru trimiterea în judecată, vol. I al rechizitoriului se publică pe site-ul Ministerului Public”.
Dosarul „Revoluției” fusese clasat de procurorii militari pe motiv că infracțiunile contra umanității nu erau prevăzute în legea penală, dar Asociația „21 Decembrie 1989”, asistată de avocatul Antonie Popescu, a obținut la CEDO redeschiderea dosarului.
„Complexul de inferioritate al procurorilor”
Având în vedere că au trecut 32 de ani de când Justiția română nu este în stare, sau nu vrea să-i condamne pe cei vinovați pentru crimele din decembrie 1989, l-am rugat pe avocatul Antonie Popescu să ne spună părerea sa despre decizia Parchetului General de a publica noul rechizitoriu, dar și dacă crede că acesta e mai „reușit” decât cele anterioare.
„Rechizitoriu publicat este la fel de slab ca celălalt și, în loc să facă justiție, face mai mult politică. Încearcă un excurs istoric încurcând date, locuri și persoane. Complexul de inferioritate al procurorilor față de buna administrare a justiției i-a mânat să-l publice. Acum n-au mai vorbit de date personale, de secretul a ceea ce dosarul penal presupune, au vrut să facă o paradă de transparență, care este nespecifică Ministerului Public. Cred ei că asta-i transformă în campioni ai transparenței, care de fapt nu există în realitate”, ne-a declarat Antonie Popescu.
„Știau că dosarul le va veni înapoi”
„În acest dosar este a doua oară când sesizează instanța cu rechizitoriu. Vorbim de dosarul referitor la cercetările pe care le-au făcut după redeschiderea din 2015, după ce i-a obligat CEDO. Au mai fost rechizitorii. Unul s-a întors din instanță pe motive formale mult mai mici, văzute atunci de Înalta Curte. Acum, culmea, sunt motivate chiar de procurorul general, deși supun unui risc nepermis un dosar așa important prin prezența aceluiași procuror care confirmă și care face acte de urmărire penală în același timp.
Ăsta este motivul pentru care un dosar, de pildă cel din perioada generalului Voinea referitor la perioada infracțională decembrie 1989, s-a întors la Parchet tocmai pe o asemenea incompatibilitate. Cred că s-au grăbit, dacă putem vorbi de o grabă, să trimită acest dosar. Grabă, în sensul că au făcut un lucru de mântuială. Dacă mai stăteau două săptămâni puteau să-l facă mai bine. Sau dacă ar fi lucrat toată această perioadă, măcar de la trimiterea în judecată până acum, pentru că ei știau că dosarul le va veni înapoi”, spune Antonie Popescu.
„Un risc nepermis”
„În timpul ăsta puteau lucra la un rechizitoriu la un mod serios. Însă, ei au așteptat să treacă tot acest timp până la redactarea hotărârii în loc să facă acte de procedură în dosar, că nimeni nu-i împiedica să facă un rechizitoriu mai bun sau să strângă probe. Ei aveau soluția și criticile făcute de părți și de inculpați pentru că e un risc nepermis să trimiți un dosar în instanță ca să spui că ai rezolvat problema, să te speli pe mâini ca Pilat, când tu știi că el are hibe și probleme mari care pot duce chiar la achitări ale inculpaților, sau la nulitatea actelor de procedură, sau cum au făcut ceilalți care au eliminat din ansamblul probator declarațiile de la Comisia parlamentară de anchetă a evenimentelor din decembrie 1989. Ce-i costa să caute câțiva dintre cei audiați și să-i audieze ei ca martori? Unu, doi, trei, cinci, că nu trebuia să-i audieze pe toți. Comisia a oferit informații prețioase. Procurorii de ce nu le-au transformat în probe? Asta-i culpa Ministerului Public și acum ei spun, vai, instanța a trimis dosarul înapoi. Păi dacă faci un lucru de mântuială… Dacă tu pui un etaj la o casă și casa aia se surpă mai ești constructor?”, ăntreabă avocatul Antonie Popescu.
„A mai fost un dosar al Revoluției în care procurorii vorbeau de Mihail Sergheevici Gorbaciov, că, în contextul schimbărilor din estul Europei, uite ce a făcut Gorbaciov, plus vocabule pe care le găsești în istoriografia rusă, post sovietică, despre evenimentele din 1989-1991, inclusiv titulatura asta a lui Mihail Sergheevici pe care n-o găsești decât la autori ruși. Atunci mă întreb de unde au preluat ei acest excurs istoric, de la ce autori? Când vorbesc de Gorbaciov, Mihail Sergheevici nu-i spun decât autorii ruși, vocabule din alea care se aud pe la Chișinău. Precedentul șef al Secției Parchetelor Militare făcuse un doctorat pe la Bălți…”, a ținut să reamintească Avocatul Antonie Popescu.
Scurt istoric al unui dosar fără de sfârșit
Pe 13 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis redeschiderea dosarului Revoluţiei, în urma decizei CEDO din 2015. Pe 8 aprilie 2019, procurorul general de la acea vreme, Augustin Lazăr, a anunțat că procurorii Secţiei militare din Parchetul General i-au trimis în judecată pe fostul președinte Ion Iliescu, pe fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și pe fostul șef al Aviației Militare, general (rtr) Iosif Rus, precum şi pe Emil „Cico” Dumitrescu, fost consilier de stat în Ministerul de Interne și consilier al președintelui Iliescu, puși sub acuzare pentru infracţiuni contra umanităţii.
În octombrie 2020, judecătorii de cameră preliminară au identificat o serie de nereguli judiciare, care făceau imposibilă judecarea cauzei.
În mai 2021, Curtea Supremă a decis restituirea dosarului la Parchet și refacerea sa. Procurorii au contestat decizia și au pierdut, fiind obligați să refacă rechizitoriul.
Cetățeanul TV
