SURSE Candidatura lui Pandele i-a luat prin surprindere pe mulți. Pesediștii preocupați de decodarea acestui joc s-au apucat să sape pentru a vedea cine este în spatele primarului cu aspirații prezidențiale.
Odată derulat, firul surprinzătoarei candidaturi a edilului din Voluntari a dus, conform surselor interne, la Octav Cozmâncă – un fost „greu” pesedist care taman a anunțat înființarea, alături de Adrian Năstase și de alți social-democrații din vechea gardă, a unui „grup de sprijin pentru actualul PSD”.
O pură coincidență a făcut ca Adrian Năstase să pledeze, pe blogul său, cu doar câteva ore înainte ca Pandele să-și anunțe candidatura, în favoarea adoptării unei „strategii neconvenționale” la prezidențialele din această toamnă, strategie care „ar putea fi susținerea unei personalități din societatea civilă”. Deci susținerea unui candidat de import și nu a liderului PSD, așa cum spune cutuma acestui partid.
Privit în lumina logicii lui Năstase, Florentin Pandele respectă prima condiție, aceea a independenței, din moment ce nu mai este membru PSD din primăvara lui 2016. Asta însă doar ca urmare a unui joc pus la cale de niște „răuvoitori” pentru ca soția sa, tot pesedistă, să poată candida netulburată la Primăria Capitalei. În concluzie, în 2016 Pandele s-a convertit independent și tot atunci PSD a pus la Voluntari un candidat iepure – Robert Frunză – și partidul a mers tot cu Pandele. Totul s-a terminat cu bine: doamna Pandele a câștigat, sub numele de Gabriela Firea, primăria Capitalei iar domnul soț și-a luat și el al „n”-șpelea mandat de primar.
În contextul de mai sus, este de văzut cum îndeplinește Florentin Pandele cel de-al doilea criteriu enunțat de Adrian Năstase, cel de „personalitate a societății civile”.
Altfel rămâne o întrebare: ce l-a mânat spre Președinție pe soțul doamnei Firea, anunțul făcut de el însuși fiind neconcludent: „Astăzi (joi, n.r) m-am hotărât, e Brâul Maicii Domnului în Voluntari, nu am făcut niciun plan (…) îmi anunț candidatura la Președinția României ca independent. Candidez din partea mea, ca tată al copiilor mei, îmi doresc să trăiască într-o țară liberă, nu într-o țară în care este instaurată teroarea”.
Candidatura lui Pandele. Prima generație de „baroni” pesediști a pus gând rău nobilimii social-democrate de azi
Săpăturile efectuate pe urma lăsată de Pandele nu duc tocmai la „Brâul Maicii Domnului”. Urmele duc la vechea gardă pesedistă, una nu prea dusă la biserică. Și mai exact, se spune că prospătul prezidențiabil ar fi susținut de Șerban Mihăilescu și Octav Cozmâncă. Acesta din urmă este chiar cel care insinua, cu doar o zi înainte ca Pandele să anunțe că s-a decis să bată la poarta Cotroceniului la prezidențialele din această toamnă, că PSD se va duce de râpă dacă nu va accepta ajutorul oferit de el și de Năstase: „Vrem să ne oferim să îi sprijinim. Dacă vor bine, dacă nu… fiecare îşi duce crucea”.
În ceea ce-l privește pe Șerban Mihăilescu, amintim pentru cei cu memorie de scurtă durată că este un fost membru de vază al PSD (parlamentar și ministru la vremea lui) alintat, atât de presa vremii cât și de mulți colegi de partid, cu porecla „Miki Șpagă”. Deși a dispărut din peisajul public și din memoria colectivă după 2016 (an în care i s-a terminat mandatul de senator PSD), Șerban Mihăilescu a rămas mult mai activ decât ar putea crede lumea. Prietenii știu de ce.
Dacă cele de mai sus ar fi adevărate, se conturează o alternativă a foștilor grei din PSD. E drept că apariția unei noi tabere poate accentua și mai tare fărâmițarea stângii reprezentate timp de trei decenii doar de PSD, dar ar putea limita numărul „scurgerilor” social-democrate în partidul lui Ponta, sau cel puțin așa cum speră eminențele care cooperează cu Pandele.
E de urmărit și modul în care se vor reactiva foștii „baroni” și dacă va fi război ori se va încerca spălarea rufelor în familie (vezi recenta vizită făcută de Adrian Năstase chiar la Palatul Victoria).
Cetățeanul TV
