La pas prin Sectorul 5. Istoria Monetăriei Statului și primul Leu românesc

Sectorul 5
Primul sediu al Monetăriei Statului, din Bulevardul Kiseleff

Chiar peste drum de Primăria Sectorului 5 se înalță Monetăria Statului, fondată de regele Carol I, în 1870. Monetăria funcționează aici încă din anul 1935.

Monetăria Statului, care reprezintă standardul pentru monedă și artefacte prețioase în România, are o istorie interesantă, care se împletește cu cea a Sectorului 5.

Bazele monetăriei au fost puse la 22 aprilie 1867, atunci când a fost promulgată Legea Monetară a României, care a stabilit moneda națională – Leul românesc.

Primul sediu al monetăriei, din Șoseaua Kisselef, a fost  inaugurat la 24 februarie 1870.

Prima Monetărie a fost înființată la data de 24 februarie 1870 intr-un sediu de pe Șoseaua Kisselef, eveniment desfășurat în prezența principelui Carol I, a primului ministru Alexandru Golescu și a ministrului de finanțe I.C. Brătianu.

Până la sfârșitul anului 1870, aici au fost bătute circa 5.000 de monede de aur de 20 de lei și 400.000 de monede de argint de un leu, ambele înfățișând portretul lui Carol I.

Primul Leu românesc

Moneda din 1870 a fost primul ban românesc care a purtat numele monedei naționale – „leu”.

Aflată sub suzeranitate otomană, România a reușit să facă astfel primul pas spre emiterea primei monede naționale purtând pe spate efigia domnitorului român Carol I. După câteva luni, Imperiul Otoman a oprit activitatea de batere a monedei, iar monedele de argint care urmau să fie emise conform Legii Monetare au fost bătute în Belgia, la Bruxelles. Portretul domnitorului nu apare pe niciuna dintre ele.

Se pare însă că activitatea Monetăriei nu a fost oprită în totalitate – ar fi continuat și după 1870, deoarece în 1871, aici a fost menționată o medalie care sărbătorește 400 de ani de la ridicarea Mănăstirii Putna.

Activitatea Monetăriei, reluată după Războiul de Independență

După recunoașterea independenței de stat a României la Congresul de la Berlin, în urma Războiului de Independență, Monetăria și-a reluat activitate de batere de monedă. Perioada de aur a Monetăriei este considerată cea cuprinsă între anii 1879 și 1885. După 1890, exceptând emisiunea de monede din aur de 20 lei, timp de 45 de ani moneda românească s-a comandat în străinătate. Activitatea Monetăriei s-a limitat la baterea de medalii. Primul sediu al Monetăriei  a fost demolat în 1912.

Monetăria Statului și Banca Națională

O schimbare importantă în activitatea Monetăriei a survenit în aprilie 1880, atunci când a fost înființată Banca Națională a României, singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie.

În 1900, Monetăria a pus în circulație piese de nichel, cu valori nominale de 5, 10 și 20 bani, care însă au fost bătute la monetăria Bruxelles.

În 1906, s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei și 100 lei, la sărbătorirea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

Reînființată în 1935, prin decret regal

În 1935, a fost promulgată Legea nr. 391, care a corectat și completat sistemul monetar existent. Tot atunci a fost emis Decretul Regal nr. 392 prin care s-a hotărât reînființarea Monetăriei Naționale.

Sediul Monetăriei din str. Fabrica de Chibrituri a fost finanțat de Banca Națională

Pe 20 decembrie 1935, a fost inaugurat noul sediu al Monetăriei Statului, din strada Fabrica de Chibrituri nr. 30, unde Monetăria își desfășoară activitatea și în prezent. Lucrările de construcție au fost finanțate de Banca Națională a României, a cărei activitate e strâns legată de cea a Monetăriei Naționale.

În 1936, Monetaria a început fabricarea monedei de 250 lei din argint. Din prima comandă de 3 milioane de piese, monetaria a achitat creditul făcut pentru reînființarea sa, demonstrând rentabilitatea fabricării monedei în țară.

În1937, a fost înființat sectorul de producție diversă. Monetaria a primit exclusivitatea vânzării argintului fin și a semifabricatelor necesare consumului intern, exclusivitatea executării ștampilelor de orice fel pentru toate autoritățile statului și drept de preferință pentru lucrările de medalistică, gravură și presaj necesare statului.

În 1943, Monetăria a primit dreptul de a fabrica și vinde toate decorațiile românești.

În 1948, Monetăria a fost unificată cu Fabrica de Timbre, iar în 1957 a trecut în subordinea Băncii Naționale a României.

Prima monedă bătută după căderea regimului comunist a fost de 10 lei, chiar în 1990. În amintirea atelierelor unde au fost bătute primele monede ale României moderne, strada ce unește Șoseaua Kiseleff de Bulevardul Ion Mihalache, fostă Mavrogheni, poartă și azi numele Monetăriei.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.