Trista poveste a lui Ioan, un român tratat cu indiferență în Italia

Ioan Gal FOTO: Rotalianul.com
Ioan Gal FOTO: Rotalianul.com

 Un român a murit de cancer în Italia după ce medicii l-au tratat cu indiferență. „Iartă-ne, Ioane! Iartă-ne pe toți!”

Ioan Gal a murit de cancer în 2016, la vârsta de 51 de ani,  procesul terminându-se la Tribunalul provinciei Biella. Bărbatul s-a îmbolnăvit în timp ce executa o pedeapsă cu închisoarea pentru furt, în orașul Biella (Piemont), el reclamând faptul că medicii nu l-au diagnosticat și tratat corespunzător, povestind coșmarul trăit în ultimele luni din viață.

După ce Ioan a murit, în urma plângerii făcute de un fost coleg de celulă, care l-a susținut tot timpul, patru medici fiind acuzați de omucidere din culpă.  Ei au fost achitati. În vara anului 2016, Ioan Gal a contactat cotidianul „La Provincia di Biella” în timp ce era internat la azilul L’Orsa Maggiore: „Mă numesc Ioan Gal, sunt la finalul vieții și aș vrea să-mi spun povestea”.

Originar din Timișoara, Ioan a locuit în ultimii ani la Torino (Piemont). Cancerul îi afectase organismul Ioan slăbind în jur de 20 de kilograme în câteva luni, potrivit rotalianul.com. Ioan a fost reținut în închisoarea din Via dei Tigli, unde a trebuit să execute o pedeapsă de un an și patru luni pentru tentativă de furt, pedeapsa fiind urmată de încă alte cinci luni, pentru o a doua sentință. Aici, potrivit spuselor lui, a început calvarul.

În luna iunie 2016, când a ieșit din închisoare, Ioan era foarte bolnav, fiind nevoie de intervenția unei ambulanțe 118, chemată chiar de agenții de poliție a penitenciarului pentru a fi transportat la spital.

În timpul internării sale la spitalul „Degli Infermi”, care a durat câteva săptămâni, Ioan a diagnosticat cu sindromul Ciuffini-Pancoast, adică o „leziune solidă de carcinom pulmonar adeno-scuamos și infiltrarea planurilor vasculare muscularo-osoase ale peretelui toracic, cu paralizie flască și dureri severe la umărul și brațul drept”.

„La sfârșitul anului 2014 am fost transferat de la închisoarea Vallette din Torino în cea din Biella. La început, lucrurile erau bine. Eram sănătos, plin de viață, începusem și eu să lucrez în cadrul unitățîi”, a povestit Ioan jurnaliștilor în 2016. Starea lui Ioan s-a deteriorat rapid. „Am fost îngrozitor de bolnav zi și noapte, în septembrie abia îmi puteam mișcă brațul, mă chinuiam să merg, nu dormeam, nu mai puteam să am grijă de mine. Singură alinare au fost calmantele, dar mi-au dat doar când au vrut”, mărturisește românul.

Situația românului s-a schimbat drastic, în iunie 2015. „Am avut o durere de cap puternică timp de câteva zile, apoi la infirmerie mi-au dat niște pastile și mi-a trecut. În scurt timp, însă, durerea a coborât până la umăr și s-a agravat. Două sau trei zile mai târziu, brațul meu drept, de la cot până la mână, m-a durut de moarte”, a explicat el.

Lunile au trecut și starea lui Ioan s-a agravat. Un mic grup de deținuți s-au organizat pentru a-i da o mână de ajutor. Administrația închisorii a decis să aibă grijă de el cu un „gardian”, un alt deținut plătit să-l ajute.

.„Agenții și însoțitorii, precum și asistentele, au făcut tot posibilul, tot ce le-a stat în putere. Au încercat să mă ajute”, a confirmat Ioan.

„Nu spun că dacă aș fi fost internat mai devreme mi-aș fi revenit – a adăugat Ioan – poate m-aș fi găsit exact în aceeași situație. Dar aș fi fost cruțat de lunile de zile în care am trăit o suferință incredibilă. Vreau dreptate!”

Justiția i-a achitat pe medicii acuzați că nu l-au tratat corespunzător când era încă în închisoare. Dacă aceștia nu au nicio vină înseamnă că sistemul penitenciar însuși este cel care poartă vina.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here