Din cauza unor vicii de procedură România a devenit un paradis fiscal pentru multinaționale. Dr. Kristine Bago, specialist în domeniul finanțelor, explică, într-o analiză pentru Săptămâna Financiară, cum a reușit compania farmaceutică Woerwag Pharma, condusă de președinta Asociației de Podiatrie, Norina Alinta Gavan, să dribleze plata a zeci de milioane de euro impozite pe profit și dividende către statul român.
Conform Codului Fiscal, cine are obligativitatea platii impozitului pe profit in Romania?
Dr. Kristine Bago: Conform art.13 din Codul Fiscal, sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite in continuare contribuabili:
a) persoanele juridice romane;
b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania;
c) persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate in Romania intr-o asociere fără personalitate juridică;
d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau in legătură cu proprietăţi imobiliare situate in Romania sau din vanzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică romană;
e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane, pentru veniturile realizate atat in Romania cat şi in străinătate din asocieri fără personalitate juridică; in acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către persoana juridică romană.
Care sunt conditiile care trebuiesc indeplinite in Romania pentru a avea un sediu permanent?
Dr. Kristine Bago: Conform art. 8 din Codul Fiscal, persoanele juridice straine indeplinesc conditiile unui sediu permanent daca:
- detin o reprezentanta in Romania
- au un General Manager – angajat in Romania
- exista agenti de promovare a vanzarilor – angajati in Romania
- exista bugete alocate special pentru publicitate in Romania.
„O persoana impozabila care are sediul activitatii economice in afara Romaniei se considera ca este stabilita in Romania si in consecinta trebuie sa plateasca aici impozit pe profit daca are un sediu permanent in Romania, respectiv daca dispune in Romania de suficiente resurse tehnice si umane care concura la efectuarea regulata de livrari de bunuri impozabile.”
Concomitent, voi sublinia mai jos faptul ca definiţia sediului permanent, din legislaţia fiscală, prezintă următoarele neajunsuri, care pot fi invocate de contribuabili si/sau un avocat bun in Drept financiar si fiscal, în contestarea eventualelor acte de control fiscal, sau eventuale impuneri privind stabilirea unui sediu permanent:
În Codul fiscal, „Definiţia sediului permanent” este în „Art. 8. Definiţia sediului permanent”, printr-un text destul de mare pentru o definiţie, de 860 de cuvinte.
Chiar în primul alineat al art. 8 din Codul fiscal se prevede că, pentru a se înţelege sensul şi conţinutul „definiţiei sediului permanent”, trebuie avute în vedere şi „comentariile de la art. 5 «Sediul permanent» din Modelul Convenţiei de Evitare a Dublei Impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”.
Deosebit de important este a se reţine faptul că în „Modelul Convenţiei de Evitare a Dublei Impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică” nu există comentariile de la art. 5.
Cred că intenţia legiuitorului a fost să spună că „La definirea sediului permanent se au în vedere prevederile de la art. 5 «Sediul permanent» din Modelul Convenţiei de Evitare a Dublei Impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”.
Această eroare de exprimare din textul art. 8 din Codul fiscal poate fi folosită cu succes de unii contribuabili sau avocati în contestarea actelor de control fiscal prin care li s-au stabilit sancţiuni sau chiar obligativitatea stabilirii unor sedii permanente in Romania.
În contestarea actelor de control fiscal, prin care li s-au stabilit sancţiuni şi în baza art.8 din Codul fiscal, contribuabili si/sau avocatii pot invoca (cel puţin) următoarele argumente:
- „Modelul Convenţiei de Evitare a Dublei Impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică” nu este publicat în Monitorul Oficial al României.
- Actul legislativ se înfăptuieşte (şi în România, ca în orice stat de drept din lume) numai pe baza reglementărilor publicate în Monitorul Oficial al României.
În legătură cu faptul că sute de mii de „sedii permanente” sunt judecate fiscal pe baza art. 8 din Codul fiscal), bazat pe „Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică” care nu este publicat în Monitorul Oficial, există şi puncte de vedere care susţin că, în baza (1) art. 108 din Constituţia României, şi (2) a art. 11 din Legea nr. 24/2000, şi (3) a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), se poate solicita, în justiţie, să se constate inexistenta juridică (numai din punct de vedere al aplicării art. 8 din Codul fiscal) a acestui model de convenţie.
Din textul art. 11 din Legea nr. 24/2000 rezultă că nu doar legile, ordonanţele sau hotărârile de Guvern, ci şi ordinele / instrucţiunile miniştrilor intră în vigoare numai după ce se publică în Monitorul Oficial.
Personal consider că, din cauză că modelul de convenţie în discuţie nu este publicat în Monitorul Oficial, orice contribuabil sau avocat poate solicita, în justiţie, sancţiunea de drept cu inexistenţa juridică a acestuia (numai din punct de vedere al aplicării art. 8 din Codul fiscal), în baza art. 108 din Constituţia României, a art. 11, alin. (1) din Legea nr. 24/2000, şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
In Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, „Definiţia sediului permanent” este în „TITLUL I., „CAPITOLUL I., „SECŢIUNEA a 3-a. Definiţia sediului permanent”, printr-un text de 3.260 de cuvinte.
Asemenea texte, exagerat de mari, care conţin sute de propoziţii şi de fraze, care se întind pe mai multe pagini, care în textul lor mai conţin şi alte definiţii, nu pot fi numite „definiţie”.
Spre exemplu, în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, Titlul I, Capitolul I, Secţiunea a 3-a, în pct. 3 cu „Definiţia sediului permanent”, se definesc, în alin. (1), sintagma „loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea”, iar în alin. (20), sintagma „orice alte activităţi”.
Deci avand in vedere cele de mai sus, orice persoana juridica straina va putea „jongla” prin legislatia romaneasca urmarindu-si propriile interese, cele mai vizate fiind legate de intocmirea unui sediu permanent si impozitul pe profit al reprezentantelor din Romania.
Din cauza acestor vicii de procedura si a cadrului legislativ ce prezinta anumite lacune, iata ca anumiti colosi pot beneficia si dezvolta afaceri prospere in Romania, fara a plati impozit pe profit si dividende, spune Dr. Kristine Bago.
Kristine Bago mai spune că principalele probleme pe care le poate genera lipsa unui sediul permanent al unei multinationale straine in Romania este legata de urmatorul aspect:
- Multinationalele (majoritatea in UE) isi vor vinde produsele in Romania sub forma de tranzactii intracomunitare, adica vor „exporta direct” catre tara noastra, fara a trece printr-un sediu permanent si fara a ajunge in Romania la un pret de transfer (=cost de productie+adaos), de unde sa poata fi vandute mai departe la pretul de piata catre principalele lanturi farmaceutice sau distribuitori din Romania.
Iar acest lucru inseamna ca diferenta dintre pretul de piata si pretul de transfer, care teoretic ar trebui sa fie impozitata in Romania, se pierde, afectandu-ne si pe noi ca cetatenii in mod direct, luand in considerare modul de functionare a aparatului fiscal din Romania. Probabil in acest mod s-au pierdut pana acum zeci de milioane de EUR in Romania.
- „Dar unde profit nu e, nici dividende nu sunt”. Cam asa ar suna varianta updatata a cantecului in cazul in care nu exista un sediu permanent, si, cum am explicat mai sus, nici profitul aferent acestui sediu. Alta taxa, precum impozitul pe dividende, este si ea „pierduta” in acest caz.
Întreaga analiză o puteți citi pe Săptămâna Financiară.
Cetățeanul TV
