1. La o cunoscută Fabrică de Pâine din București, este angajat un bărbat de culoare. Văzându-l, mă amuzam știind cât de mult era căutată, pe timpuri, o slujbă in acest domeniu, iar acum devenise „neatractiv” pentru majoritari. Cu o săptămână în urmă ne-am intersectat în magazinul în care el livra pâinea. În timp ce făcea actele de primire – recepție cu vânzătorul l-am abordat: pâine neagră ați adus, scuzați-mă, pâine de culoare închisă? Tipu’ isteț și-a dezvăluit zâmbetul și dantura a la Louis Armstrong, a înțeles aluzia și mi-a răspuns ironic precum Sidney Poitier lui Spencer Tracy, spre uimirea Katharinei Hepburn, neștiind dacă invitatul fiicei trebuia să ia loc la masă sau „să servească la masă”: da dar cea mai bună pâine, este pâinea… albă! Era din Guineea(Conakry), de mulți ani stabilit în România (vorbea perfect românește), era și șofer și recepționer pe mașina de pâine, îi plăcea ce făcea, chiar l-am simțit mulțumit de serviciu.
L-am întrebat amical despre subiectul, rasism, la modă în ultima perioadă, iar el mi-a răspuns, jumătate plictisit , jumătate stânjenit, că sunt exagerări ale celor care sau n-au ocupație sau ale celor care vor să inraiasca relațiile interumane, el simțind în România, decât mici înțepături sau încercări, nereușite, de bășcălie Dâmbovițeana.
2. Ne întâlneam periodic pe holurile F.R.F. ului… trecut și… productiv! Simțeam (în mare parte nejustificat), o stare de disconfort, văzându-i alura și atitudinea prețioasă, controlată. Nu-mi plăcea nici zâmbetul lui, subțire, zeflemitor, important, de atotștiutor care le-a văzut și le știe pe toate (ce să mai vorbim de „trend setter.ul Istvan Kovacs, extrem de recalcitrant și nepoliticos (vorbim despre cineva care împarte „dreptatea” pe terenul de fotbal?), cel care provoacă permanent iritări profunde). Recunosc, rar l-am mai urmărit, ca întreg fotbalul românesc, când, dintr-o data, cu ocazia meciului de la Paris, mi l-am readus în minte. Nu mai vorbesc de evenimentul în sine, conotația rasista, jocul întrerupt etc…, vreau să vorbesc despre El, care în imaginile de pe teren, în direct apărea, din nefericire, actorul (negativ) principal într-un film cu un scenariu la modă, căutat,… promovat…
Ce mi-a atras atenția a fost sfârșeala și ambiguitatea din privirea sa, limbajul non – verbal al corpului, obosit și consumat brusc de o acțiune pe care nu o înțelegea și nu o conștientiza, speriat de amploarea pe care a luat-o. Atunci, brusc, mi-am șters din cap antipatia sau nemulțumirea față de El, încercând să-l compătimesc, să-l înțeleg… să-l ajut în lupta cu acest „subversiv” derapaj rasist.
Ce a făcut jucătorul lui Basaksechir este forțat, având ca rezultat și „crearea” unui avantaj în confruntarea cu P. S.G. ul net superior, profitând, este adevărat și de neatenția, naivitatea, ignoranța (poate neștiință), folosirii unor cuvinte cu o conotație sensibilă, necorespunzătoare, de netolerat. Continui sa cred că Pierre Webo, a jucat la „alibi”, așteptând o remarcă, un gest, care să (să-l) avantajeze… și i-a reușit.
Acum că (argumentat) U. E. F. A. a pus batista pe țambal, îi doresc, Lui, să-și însușească și să învețe din acest „coșmar” deși a avut mai multe „vise urâte”… de-a lungul carierei…
P. S. Mulțumesc, Cantautorului G. Kamara și D-lui Profesor V. Yla, pentru înțelegere, inițiativă și deschidere!
Cetățeanul TV
