O clădire impunătoare, într-un frumos stil neo-românesc, atrage atenţia pe bulevardul Regina Elisabeta, la nr. 52, aproape de Piaţa Mihail Kogălniceanu dar și de Liceul Gheorghe Lazăr.
Situat în sectorul 5, impunătorul imobil a fost construit în 1926 de arhitectul Constantin Iotzu, de origine aromână, fiind una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale. De asemenea, fostul sediul fostului minister al Justiției şi Biserica Sfântul Elefterie Nou sunt alte clădiri din Capitală care poartă semnătura sa.
În imobilul de pe Regina Elisabeta a funcţionat Casa Corpului Didactic a Municipiului Bucureşti, mutată acum în Splaiul Independenţei, Sector 6. În prezent, în acest spațiu este sediul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (F.S.L.Î).
Clădirea şi-a păstrat în linii mari aspectul iniţial, are un aspect plăcut, în linie cu alte construcţii vechi de pe bulevard.
Casele Corpului Didactic au fost înfiinţate prin Legea nr. 6/1969 privind statutul personalului didactic şi au primit caracter metodic, ştiinţific, cultural şi educativ pentru personalul din domeniu. Au fost desfiinţate în octombrie 1986, activitatea lor fiind reluată după 1990.
Un mare arhitect, astăzi cvasinecunoscut
Constantin Iotzu, născut la 28 mai 1884, Crușova, Macedonia și decedat la 1 august 1962, în București, a fost un talentat și prolific arhitect român de origine aromână. Este unul din reprezentanții semnificativi ai stilului arhitectural neoromânesc.
A fost colaborator al lui Ion Mincu, profesor universitar între anii 1920 – 1944 și decan al Școlii de Arhitectură din București (1940-1944), pe atunci inclusă în Politehnică.
Constantin Iotzu a întreținut relații cordiale cu mareșalul Ion Antonescu, la comanda căruia a realizat vila acestuia de la Predeal. În perioada comunistă a avut permanent de suferit.
Dintre lucrările importante ale lui Constantin Iotzu pot fi amintite Casa Armatei din Brașov, fostul Minister al Justiției,Casa Corpului Didactic, București, Palatul Ministerului Economiei Naționale, București, Biserica Sfântul Elefterie Nou din București, Tipografia Ramuri și Casa Albă, Craiova,
Biblioteca Centrală Universitară din Iași, Banca Prahova, Hotelul Excelsior din Sinaia, Casa Verde (1933), sediul Mișcării Legionare, în Bucureștii Noi, și mausoleul lui Moța și Marin de la Casa Verde.
Discipol al lui Ion Mincu
„Am căutat întotdeauna să profit de orice ocaziune, nu pentru scopuri materiale şi interese personale ci pentru a ţine ridicat prestigiul învăţământului Facultăţii noastre şi pentru a împinge cu un pas mai departe progresul şi renumele profesiunei de arhitect, singurele motive care m-au făcut ca numeroasele cunoştinţe şi prietenii obţinute în lunga mea carieră, să le folosesc numai în acest sens”, afirma Constantin Iotzu.
Constantin Iotzu urmează liceul românesc din Bitolia. Studiază apoi arhitectura la București, fiind singurul student admis în anul său. Ion Mincu îi este mentor. Acesta îi oferă încrederea necesară pentru a continua această carieră, în care arhitecții absolvenți ai școlii de la București nu se ridicau încă la standardele celor cu studii în străinătate. El reușește să schimbe această situație câștigând mai multe concursuri de arhitectură și de proiecte – una dintre puținele șanse pe care le avea ca tânăr arhitect de a intra pe piață ca liber profesionist.
Un mare profesor și patriot
Devine profesor al Facultății de arhitectură de la București, iar mai apoi decan. Dedicat creșterii calității studiilor și recunoașterii calității profesionale a absolvenților, reușește prin propriile relații și pe cheltuială proprie să obțină de la Ministerul Instrucțiunii Publice Francez echivalarea studiilor de arhitectură de la București cu cele ale Facultății de Arhitectură de la Paris.
Persecutat de regimul comunist
În anii 1931-1932 este deputat, fiind susținut de Nicolae Iorga, nefiind membru al unui partid. În perioada celui de-al doilea război mondial ajunge să fie arestat și deținut politic între 19 aprilie 1945 – 1 septembrie 1945, iar mai apoi îndepărtat din funcțiile importante, pe fondul trecutului legionar.
Pasionat de arhitectură, a reușit să își inspire și fiul, pe Alexandru, care i-a urmat pașii în carieră, devenind la rândul său un foarte bun profesionist.
Misiunea Centrului Cultural și de Tineret Sector 5
Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.
Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic;
Protejarea și susținerea libertății de creație, înțeleasă ca drept la exprimare artistică (materializarea într-o formă artistică a unei opinii/poziționări față de anumite lucruri/fapte/acțiuni), în conformitate cu art. 33 al Constituției României și a normelor internaționale, pentru perfecționarea și formarea tinerilor în domeniile artistice și asigurarea performanței în creativitate, cultură și educație, dar și pentru validarea expresivității artistice și dezvoltarea culturală și artistică multivalentă;
Susținerea accesului liber și a oportunităților egale la cultură, sport și educație continuă, oferind condițiile necesare însușirii valorilor, exprimării artistice libere și participarii la manifestări și programe culturale, de dezvoltare, creative și educaționale, crescând gradul de acces și participarea cetățenilor la viața culturală.
Cetățeanul TV
