În plină epidemie de COVID-19, arheologii au descoperit pe șantierul de pe strada Oituz din Timișoara un mormânt colectiv din timpul epidemiei de ciumă, din anii 1737-1740. Cercetătorii au descoperit în mormântul colectiv scheletele a șase adulti și un copil. „Suntem de părere că moartea lor a avut loc în contextul celei mai cumplite epidemii rămasă multă vreme în memoria colectivă: ciuma care a bântuit Timișoara între 1737-1740”, spune arheologul Andrei Stavilă de la Universitatea de Vest.
„Nu este pentru prima dată când locuitorii Timișoarei experimentează consecințele nefaste ale unei epidemii. Tifosul sau ciuma sunt molime care s-au abătut frecvent asupra orașului, atât în perioada stăpânirii otomane (1552-1716), dar şi ulterior, în timpul celei habsburgice (1716-1860). Este posibil ca mormântul colectiv cercetat pe șantierul arheologic din zona străzii Oituz să documenteze un astfel de episod nefericit din istoria orașului” , scrie arheologul Andrei Stavilă, pe pagina de FB Arheologia Banatului.
„Crucea se aseamănă, prin formă, cu cea de Lorena, aceasta având analogii și utilizări multiple de-a lungul vremii în Europa de Apus. Mult mai interesant este, însă, pandantivul care ilustrează, pe avers și revers, sfinți ai Ordinului Franciscan Terțiar: Sfânta Delphina și Sfântul Elzear. Acesta este singurul cuplu franciscan canonizat sau beatificat formal, ei fiind patroni ai tinerilor căsătoriți, ai săracilor și leproșilor. Pandantivul care îi ilustrează este important pentru descoperirea noastră. Asta fiindcă mormântul nu poate data de dinaintea anului 1694, care este știut ca fiind cel al beatificării Delphinei, iar informația conform căreia cei doi sunt patroni ai leproșilor este importantă pentru ipoteza noastră.
Mormânt colectiv de pe vremea epidemiei de ciumă
Arheologii au găsit și explicația pentru plumbii găsiți în mormânt.„Suntem de părere că moartea lor a avut loc în contextul celei mai cumplite epidemii rămasă multă vreme în memoria colectivă și de-a pururi în scripte, anume ciuma care a bântuit Timișoara între 1737-1740”.
„Dar ne surprind bilele de flintă găsite printre rămășițele pământești ale adulților. Să fi fost ei împușcați? Cu siguranță, dar de ce? Care să fi fost vina copilului? Formau cei șapte o familie? Care a fost contextul dispariției lor?”.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că mormântul colectiv poate să aparțină unor coloniști, chiar din regiunea Lorena.
„Suntem de părere că moartea lor a avut loc în contextul celei mai cumplite epidemii rămasă multă vreme în memoria colectivă și de-a pururi în scripte, anume ciuma care a bântuit Timișoara între 1737-1740. În aceste circumstanțe, este posibil ca plumbii să le fi curmat suferința sau să le fi fost pedeapsă pentru nerespectarea regulilor impuse de autorități în vreme de epidemie”, încheie arheologul Andrei Stavila, de la Universitatea de Vest din Timișoara.
Spital militar de campanie, amplasat pe stadionul CFR Timișoara
Cetățeanul TV
