Casa din strada Antim pe care a râvnit-o von Mackensen. La pas prin istoria Sectorului 5

Strada Mitropolit Antim Ivireanul, pe care la numărul 29 se află Mănăstirea Antim din sectorul 5, șerpuiește, azi, în spatele blocurilor, paralelă cu Bulevardul Libertății și Bulevardul Unirii.

Până când Nicolae Ceaușescu a demolat cartiere întregi ca să construiască Casa Poporului, azi Palatul Parlamentului, și Bulevardul Victoria Socialismului, actualul Unirii, pe strada Antim se intra din Sfinţii Apostoli.

Citește și Palatul maur din strada dr. Lister. La pas prin Sectorul 5

La numărul 36 pe strada Antim, era o casa ce se învârtea după soare. Cine trecea pe acolo nu putea rămâne indiferent la frumusețea ei.

La 6 decembrie 1916, trupele germane au intrat în București și l-au ocupat. Guvernul român, precum și unitățile armatei române, au fost obligate să se retragă în final în Moldova.

August von Mackensen, mareșalul german care a ocupat Bucureștiul

Generalul von Mackensen, comandantul trupelor Puterilor Centrale, a vrut  să îşi stabilească postul de comandă în casa din Antim 36,  însă a renunţat din motive de securitate, pentru că în casă se vorbea limba germană.

Comuniștii au naționalizat imobilul, dar ca, în alte cazuri, familia a continuat să locuiască în câteva camere de acolo.

În 1984, casa de la Antim 36 a fost demolată pentru a face loc viselor măreţe ale lui Nicolae Ceauşescu.

Venirea Drogenilor în București

Casa din Antim 36 a fost construită de Nicolae Drogeanu, care era inginer de căi ferate. Tatăl lui era încă locuitor al unui sat de lângă Drogu.  Și‑a vândut pământul, oile şi au venit cu toți la Bucureşti.

„Îl găsim pe bunicul meu construind  această casă în 1906. Cu doi ani înainte, s‑a căsătorit cu bunica mea, Eleonore Grigoriu, familia Grigoriu venind pe strada Antim mai devreme.

La numărul 32 erau vechile case ale  Grigoriilor. La intersecţia dintre Justiţiei şi Logofătul Nestor  erau trei case: casa de la Antim 36 a Drogenilor pe o parte, iar pe cealaltă parte, casa de la Antim 32, care era Grigoriu, prin  căsătorie a fost trecută în dotă.

Planul casei era următorul:

În față – strada Antim, în dreapta mai era o casă și pe urmă strada Logofătul Nestor, în stânga mai era o casă – casa Anastaseștilor – și apoi strada Justiției. Iar tot terenul ăsta era Antim 36, care, încă de la început, a respectat ceva care era pe loc: cei patru plopi.

Existau patru plopi: unul în față – în colț, spre Anastasești, unul în spatele casei și pe urmă mai erau doi în partea din spate a terenului, unde erau niște garaje destul de mari.

Deci ăștia erau plopii.

Plopul din curtea casei Drogeanu în anii 2000 / foto arhiva personală Paul Drogeanu

Ce au făcut bunicii, când s-au mutat? Aicea, în față, s-a făcut o grădină de trandafiri – de asta a fost responsabilă bunică-mea. De aici mai mergea o bucată de teren, așa, unde era o livadă.

Eu am mai apucat doar doi peri bătrâni, dar între cei doi peri bătrâni era o potcoavă făcută dintr-un boschet de liliac. Aceasta era contribuția bunicii.

Și acolo erau o masă și două bănci; și tot o bancă mai era și aicea, în fața casei”, povestea Paul Drogeanu.

Tot el a spus cum a fost demolată casa: „Încă de prin 1981-82 ne-au anunțat că o să urmeze sistematizarea, dar, până în ultima clipă, nu a fost în planul de sistematizare. (…) În vara lui 1983, vărul meu a primit o veste bună: că a trecut el [Nicolae Ceaușescu] și s-a suit pe platformă și casa a rămas. N-a avut nimic de zis, ceea ce am și fost anunțați. Și vestea proastă a venit că, după el, a venit ea – veneau alternativ, era un fel de gelozie. Și [Elena Ceaușescu] a zis „ce-i acolo?” și s-a demolat casa”.

.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.