Tribunalul București trebuie să precizeze dacă judecătorul Mihai Bălănescu era specializat în judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție atunci când a judecat pe fond dosarul Colectiv.
Solicitarea a venit de la Secția I penală a Curții de Apel București în cadrul dosarului nr. 17008/3/2016 – cunoscut ca dosarul Colectiv, instanța hotărând să admită cererea formulată de unul dintre avocații cauzei, relatează jurnaliștii de la Lumea Justiției.
Este vorba despre cererea avocatului Florin Constantin Durgheu, apărătorul Danielei Niță, directoarea firmei care a asigurat spectacolul de artificii în seara de 30 octombrie 2015 la concertul trupei Goodbye to Gravity susținut în clubul Colectiv.
Odată admisă, această cerere ar putea schimba parcursul dosarului Colectiv, care ar putea să se rejudece, dacă se constată că judecătorul Mihai Bălănescu, magistratul care a judecat dosarul Colectiv în faza fondului la Tribunalul București, nu deține documentația necesară și proba concretă care să ateste că are specializarea pentru judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție.
Dosarul Colectiv. Cerere pentru respectarea și aplicarea legii
Avocatul Florin Constantin Durgheu a ridicat o excepție privind nelegala compunere a completului care a pronunțat sentința nr. 1897/16.12.2019 din dosarul nr. 17008/3/2016 de la Tribunalul București, solicitând în același timp ca această excepție să nu fie soluționată odată cu fondul, întrucât soluția ar urma să primească o soluție previzibilă de respingere.
În completare, avocatul a solicitat ca instanța să încuviințeze solicitarea de a se trimite la Tribunalul București o cerere prin care să se comunice dacă judecătorul cauzei din faza de fond a dosarului Colectiv avea specializarea necesară pentru judecarea cauzelor de corupție, astfel cum prevede articolul 29 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea faptelor de corupție.
În argumentarea cererii sale, avocatul Durgheu a invocat Decizia CCR nr. 417/2019, paragrafele 167 și 146:
– paragraful 167 din Decizia CCR nr. 417/2019: „În consecință, judecarea în primă instanță a cauzelor subsumate Legii nr. 78/2000 aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de către completuri de judecată nespecializate prin translarea proprio motu de către Înalta Curte de Casație și Justiție a acestei competențe de judecată către completurile cu competență generală reprezintă, în principal, un act de opunere la lege, ceea ce înseamnă că, sub aspectul judecării în prima instanță a infracțiunilor prevăzute de legea nr. 78/2000, completul astfel rezultat nu a fost stabilit prin lege, ci prin voința contra lege a puterii judecătorești, reprezentată, în cazul de față, de Înalta Curte de Casație și Justiție”;
– paragraful 146 din Decizia CCR nr. 417/2019: „Nicio prevedere nu consacră specializarea de drept a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia judecării infracțiunilor de corupție, din contra, prevăzând că se constituie completuri specializate, rezultă o obligație corelativă de determinare a specializării și de specializare a acestora/a unora dintre aceștia. Curtea nu exclude ca toți judecătorii, prin prisma experienței lor profesionale/formării profesionale, să fie specializați în această materie, însă acest aspect trebuie determinat și constatat ca atare, neexistând o prezumție simplă în sensul că aceștia sunt specializați (…) Judecătorul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este de plano specializat, pentru că altfel textul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, nu ar fi avut sens”.
Cetățeanul TV
