Ca român, în primul rând, și ca ziarist, în ultimul, mi-aș dori ca președintele în funcție, că de nervi, când mă gândesc la prestația dumnealui, îi românizez numele și nu vreau să fiu chemat la Inchiziția Antidiscriminare, să convoace o conferință de presă, ca la mama ei, în care să răspundă la toate întrebările la care evită de multă vreme să dea răspunsuri.
Să-i văd pe Tolontan, pe Dogiu și pe plutonierii de presă mai mici, gen Cristache ăla care din sluga lui Felix ajunsese în prime-time la televiziunea publică, dacă se mai dau cocoși, cum făceau cu Băsescu.
Să constatăm dacă își riscă banii pe care-i primesc din subvențiile de la buget ale PNL și PSD…
Sincer, nu cred că Mutu de la Cotroceni ne va face o așa bucurie…
Mutu tace și face… Pentru cine?
Asta e întrebarea, de fapt, la care trebuie să de răspunsuri… Deocamdată, cât e la putere, presei… După, să sperăm că în fața organelor care fac dosare…
Am auzit că visul oricărui sas din Sibiu, înainte să emigreze în Germania, când i se năștea un fiu era nu să fie prea deștept, ci musai să fie cât mai înalt, ca să ajungă la slănina atârnată de tavan!
Acum, președintele, al cărui nume îl evit de frica noii Inchiziții numite Antidiscriminare, a crescut, pas cu pas, atât de înalt încât poate să ajungă la slănina atârnată de tavanele celor mai înalte palate ale României și ale Europei Unite de marxism.
Însă, de la acea înălțime, trebuie să răspundă cu cine o împarte. Și dacă măcar brișca e a lui, sau a altora.
Cum ar fi, unde se duc gazele românilor extrase din Marea Neagră, când se duc? Pas cu pas… Că la români doar le trec pe sub nas.
Și la câte alte întrebări are de dat răspunsuri domnul președinte, culmea, al României.
Convocarea unei ședințe a CSAT având pe ordinea de zi problemele reale ale românilor e un alt vis al meu…
Ale președintelui vise se pare că sunt mult mai înalte.
Cetățeanul TV
