O plimbare istorică pe Calea Rahovei. La pas prin sectorul 5

Pe Podul Calicilor (Calea Rahovei din 1878), în ziua de 21 martie/2 aprilie 1821, Tudor Vladimirescu a intrat călare în Bucureşti în fruntea pandurilor, având în dreapta un preot şi în stânga pe Dimitrie Macedonschi, înaintea sa fiind purtat steagul larg desfăşurat şi el ducând o pâine mare albă, semn al belşugului pe care intenţiona să-l dea ţării. Reşedinţa şi-a ales-o în casele Zoiţei Brâncoveanu, sub Dealul Mitropoliei.

Ziarul Cetățeanul și Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al Sectorului 5 vă propun o incursiune în istoria acestui monument.

Străzile din București purtau în vechime numele de poduri, fiindcă erau pavate cu lemn, mult mai ușor de găsit și mai ieftin decât piatra.

Citește și Locul în care au trăit și se odihnesc soții Davila. La pas prin Sectorul 5

Podul Calicilor îşi lua numele de la calicii (nevoiaşii) care locuiau, încă din secolul al XVI-lea, pe partea dreaptă a Dâmboviţei, dincolo de baia Mitropoliei, unde în perioadă interbelică era grădina bisericii Domniţa Bălaşa, de la Palatul Justiţiei la dreapta, spre Stid, unde începea mahalaua Calicilor, având la stânga ţigănia Mitropoliei, ce se întindea de la străzile Sf. Apostoli la dreapta şi 11 Iunie la stânga, şi mergea înainte, în sus, până sub Guga Văii şi viile lui Mihai Vodă, la dreapta.

Calicii aveau un staroste al lor şi vistieria orașului da fiecăruia câte un ban pe zi.

„În Revista Română, din 1861, descrierea ce se face pentru numirea Podului Calicilor este prea adevărată, însă e numire stricată, căci pe acea stradă,  astăzi numită Calea Rahovei, au locuit mulţi boieri mari şi cu averi, precum Costache Creţulescu, Mihalache Manu, Nae Golescu, vornicul Comăneanu, logofătul Fundăţeanu, Bujoreanu, Jianu, vistierul Mihălescu, Arioneştii, Cătunenii, stolnicul Iacovachi, Nestor, Dudescu, Tufeanu, Chiriac, Fălcoianu şi alţii cari îmi scapă din memorie.

Cu toate astea, fie-ni permis a crede o altă tradiţie: această stradă a purtat numele unei bătrâne şi bogate cucoană, Caliţa, care a făcut podişca peste râul ce tăia acea stradă şi pe unde împiedica trecerea oamenilor; asemenea pomeni se obicinuiesc de către mulţi români.

Dacă am vorbit de acea apă ce se scurgea pe acolo, voi arăta cele ce am putut culege şi despre dânsa.

În vechime, acea apă pleca din Dâmboviţa, de vale de moara Grozăveşti, de lângă Cotroceni, forma heleşteele Câmpinenilor, al Bălenilor, al Filipeştilor, al Brâncovenilor, al Basarabilor, al Dudescului, în mahalaua Dudescului, trecând prin Postăvari, unde forma bălteţul şi unde spălau postavurile, d-acolo, pe lângă poarta Antimului, o ramură tăia Podul Caliţii şi intra în balta Arhimandritului, din care se strecura în balta lui Şerban Vodă, de aci în a lui Cernica Ştirbei, aceasta în a Lupeştilor, aceasta în a Văcăreştilor şi din aceasta apoi în a lui Târcă, unde pe deal este şi biserica fondată de familia Târcă.

Iar cea de a doua ramură a heleşteului Dudescului trecea d-a curmezişul Podului Caliţii, prin fundul curţii, astăzii „Hotel Avram”, şi ieşea lângă Dealul Mitropoliei, trecând pe lângă poarta lui Constantin Brâncoveanu, unde astăzi e crucea de piatră ce fu ridicată lângă podişcă, locul unde fură tăiaţi fiii lui banu Ghiorma la revoluţia dorobanţilor, apoi se azvârlea în Dâmboviţa lângă podul de la pescărie”, aflăm din „Istoria fondărei orașului București”, publicată de Dimitrie Papazoglu în 1891.

Nume multe, aceeași stradă

Calea Rahovei, astăzi ciopârțită de sistematizarea comunistă, pornea, ca toate cele cinci ulițe principale ale Bucureștilor, de la Curtea Veche și se continua cu drumul spre Craiova via Alexandria.

Toate cele cinci artere principale aveau patru stânjeni (circa opt metri) lățime și erau podite cu bârne groase de stejat cât lățimea drumului. Podul Calicilor, cunoscut și ca Podul Caliței, Drumul Florăreselor sau Calea Craiovei (din 1860), a fost pietruit în 1838, dar i s-a spus tot pod.

Prima parte din fosta Calea Rahovei este astăzi integrată Străzii Sfinții Apostoli. Pe partea dreapta se află Palatul de Justiție, iar pe stânga  Biserica Domniță Bălașa.

Calea Rahovei este întreruptă cam pe locul unde se intersecta cu Stradă Bibescu Vodă. Lângă Biserica Domniță Bălașa nu mai este decât un spațiu verde și o parcare, iar în spatele ei blocurile care au înlocuit Spitalul Brâncovenesc. Dincolo de șirul dublu de blocuri ale Bulevardului Unirii, fosta Calea Rahovei poartă numele G. Georgescu.

Misiunea Centrului Cultural și de Tineret Sector 5

Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.

Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic;

Protejarea și susținerea libertății de creație, înțeleasă ca drept la exprimare artistică (materializarea într-o formă artistică a unei opinii/poziționări față de anumite lucruri/fapte/acțiuni), în conformitate cu art. 33 al Constituției României și a normelor internaționale, pentru perfecționarea și formarea tinerilor în domeniile artistice și asigurarea performanței în creativitate, cultură și educație, dar și pentru validarea expresivității artistice și dezvoltarea culturală și artistică multivalentă;

Susținerea accesului liber și a oportunităților egale la cultură, sport și educație continuă, oferind condițiile necesare însușirii valorilor, exprimării artistice libere și participarii la manifestări și programe culturale, de dezvoltare, creative și educaționale, crescând gradul de acces și participarea cetățenilor la viața culturală.