Curtea de Apel Bucureşti, care l-a achitat, recent, pe omul de afaceri Puiu Popoviciu, în dosarul Băneasa, a criticat extrem de dur rechizitoriul DNA în baza căruia judecătorul Corneliu Bogdan Ion-Tudoran a pronunțat condamnările în acest dosar.
Potrivit instanței, acuzaţiile sunt „consecinţa unor erori fundamentale de raţionament juridic decurgând din interpretări trunchiate, prin fracturarea algoritmilor logico-juridici”. Mai mult, în opinia CAB, „întreg rechizitoriul este constituit dintr-un şir nesfârşit de erori de raţionament juridic, decurgând din lipsa de înţelegere a mecanismelor legale în materia legilor fondului funciar”.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel.
CITEȘTE ȘI Adevărul despre dosarul Băneasa. Erori judiciare orchestrate de un judecător internat la Psihiatrie
„Dreptul la petiţionare NU reprezintă o conduită ilicită, ci exerciţiul unui drept”
Din rechizitoriul întocmit de procurorul DNA Nicolae Marin, s-a reţinut că inculpatul Alecu Ioan Niculae, ajutat fiind de inculpatul Popoviciu Gabriel Aurel, ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu pentru că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deşi ştia că nu are dreptul, terenul fiind, în opinia parchetului în domeniul public al statului.
Curtea de Apel București a atras atenția însă că dreptul la petiţionare nu reprezintă o conduită ilicită, ci exerciţiul unui drept în limitele prescrise de legiuitor, aşa încât nu poate genera nicio vătămare, iar demersul lui Alecu Niculae „nu aduce atingere niciunei valori sociale”.
„Curtea constată că în prezenta cauză, fapte de natură pur civilă pretind angajarea în mod nelegal a răspunderii penale, întrucât organele de cercetare penală au apreciat raporturile juridice dintre părţi fără a le supune unei analize interdisciplinare, comparative şi judicioase, în ciuda faptului că la dosarul cauzei existau probe pertinente, concludente şi utile dându-se o interpretare străină de litera şi spiritul legilor fondului funciar. Acuzaţiile formulate sunt consecinţa unor erori fundamentale de raţionament juridic decurgând din interpretări trunchiate, prin fracturarea algoritmilor logico-juridici, Parchetul raportând comportamentul inculpaţilor la un tipar legal imaginar prin alterarea unor raporturi juridice de drept civil şi atribuirea de conotaţie penală exerciţiului unor drepturi şi obligaţii civile”, se arată în motivarea sentinței de anulare a condamnărilor.
Conform instanţei, „toate acuzaţiile de abuz în serviciu se grefează pe fapte de natură pur civilă, lipsind condiţiile de tipicitate, atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv, părţile exercitându-şi, fie dreptul la petiţionare, fie atribuţiile legale în baza cărora au interpretat şi aplicat legea, respectiv dispoziţii de drept funciar”.
Astfel, împrejurarea că un anumit bun a fost folosit de către stat sau de un institut de cercetare/unitate de învăţământ cu profil agricol în perioada 1945-1990 nu este suficient pentru a stabili apartenenţa reală a bunului la domeniul public, iar simpla apartenenţă nu valorează titlu de proprietate, așa cum a pretins procurorul Marin.
„Premisa de la care a plecat acuzarea, că, aparţinând domeniului public al statului, terenul nu putea fi restituit, este rezultatul unei nesocotiri flagrante a legii, întrucât apartenenţa nu este un fine de neprimire pentru cererile de reconstituire, fiind lipsită de relevanţă şi absolut inutilă întreaga analiză privind regimul juridic al proprietăţii în reglementarea Legii 213/1998 din cuprinsul rechizitoriului ca şi fundament al obligaţiilor nesocotite”, apreciază instanţa.
CITEȘTE ȘI DOVEZI Judecătorul Ion-Tudoran a inventat probe în dosarul Băneasa
„Inchiziția” DNA: „Inculpaţii au fost deferiţi justiţiei că nu au interpretat dispoziţiile din materia fondului funciar în maniera inedită a organului de anchetă”
„Întreaga naraţiune legată de procedura înscrierii după obţinerea titlul de proprietate înregistrat sub nr. 100085/2001, este lipsită de orice relevanţă penală, hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele judecătoreşti nu sunt conduite infracţionale care să poată fi imputate inculpatului. Reţine Curtea că deşi audiat în calitate de învinuit în cauză, judecătorul delegat la cartea funciară nu a relevat aspecte de factură infracţională, ci doar a expus raţionamentul juridic care a fundamentat deciziile sale”, a arătat Curtea de Apel.
Instanța a mai remarcat că raţionamentul acuzatorial al procurorului DNA este plin de erori de raţionament logico-juridic acordându-se conotaţie penală unor conduite licite.
„Inculpaţii au fost deferiţi justiţiei penale că nu au interpretat dispoziţiile din materia fondului funciar în maniera inedită a organului de anchetă”, notează CAB, referindu-se la membrii Comisiilor de fond funciar.
„Prin interpretarea trunchiată a unor norme, actul de acuzare a ajuns să pretindă sancţionarea inculpaţilor pentru exercitarea, în limitele legii, a dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate, confundând imposibilitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în natură, cu inexistenţa dreptul la reconstituire”, se mai arată în documentele instanţei.
Procurorul Marin a făcut orice pentru a obține condamnarea lui Popoviciu
Judecătorii mai susțin că procurorul DNA, a interpretat legea cum a vrut, pentru a obține condamnarea.
„Plecând de la o certitudine a inexistenţei dreptul la reconstituire, toată construcţia acuzatorială este un şir nesfârşit de asocieri de fragmente de norme, de interpretări normative trunchiate care să susţină vinovăţia. În acord, însă, cu exigenţele procedural penale, acuzaţia trebuie să fie concluzia unui amplu proces probator şi doar dacă rezultă, în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpatul a nesocotit exigenţele legii. Faţă de toate aceste considerente se constată că infracţiunea de abuz în serviciu nu există, litigiulfiind unul de factură pur civilă”, a arătat CAB.
Curtea a constatat că „întreg rechizitoriul este constituit dintr-un şir nesfârşit de erori de raţionament juridic, decurgând din lipsa de înţelegere a mecanismelor legale în materia legilor fondului funciar”.
„Donația” judecătorului Ion-Tudoran este de fapt o expropiere
„Excesele” procurorilor nu l-au interesat pe judecătorul Corneliu Bogdan Ion-Tudoran, de la Curtea de Apel București, care a judecat dosarul Băneasa.
Ba mai mult, Ion-Tudoran a făcut totul pentru a justifica acuzațiile din rechizitoriul întocmit de Nicolae Marin, ajungând chiar să inventeze probe.
Judecătorul a urzit o poveste dubioasă pentru a demonstra cu orice preț o așa-zisă proprietate publică a statului și a naționaliza din nou terenurile care au aparținut Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București (USAMV), asupra cărora statul nu avea drept legal de proprietate.
Terenul respectiv a făcut parte din moşia Băneasa a contesei Maria de Montesquieu (Bibescu), expropriată de Statul român după Primul Război Mondial. O parte din terenul trecut în proprietatea publică prin expropriere, circa 302 ha, a fost predat, ulterior, în administrare Şcolii Superioare de Agricultură din Herăstrău.
Devenită Academia de Înalte Studii Agronomice din Bucureşti (în prezent USAMV Bucureşti), școala a devenit proprietarul clădirilor şi terenurilor prin Înaltul Decret Regal 2746/1929. Prin același act normativ a fost instituită și o interdicţie de înstrăinare a acestora.
În 1942, Legea din 1929 a fost abrogată prin Decretul-lege nr. 386, care a reconfirmat însă dreptul de proprietate al Academiei de Înalte Studii Agronomice. Odată cu abrogarea legii, a fost înlăturată însă interdicţia de înstrăinare a terenurilor instituită de actul normativ din 1929.
Astfel, potrivit art. 159, „Facultăţile de agronomie posedă în deplină proprietate bunurile imobiliare de orice fel, cu inventarele respective cu care au fost înzestrate până în prezent sau cu care vor fi înzestrate în viitor”.
Regimul comunist a naționalizat, prin Decretul 266/1948, patrimoniul instituţiilor de învăţământ, care a trecut integral în proprietatea statului. Decretul 266 contravenea însă chiar Constituţiei din 1948, care garanta dreptul de proprietate.
În 1995, Legea învăţământului nr. 84 a reglementat din nou, după 1942, dreptul de proprietate privată al instituțiilor de învăţământ superior asupra bazei materiale: „Baza materială a instituţiilor de învăţământ superior este de drept proprietatea acestora”.
Abuzurile din instanță. Judecătorul Tudoran a inventat probe
Judecătorul Corneliu Ion-Tudoran a decis confiscarea terenurilor USAMV pe baza unui document inventat, o așa-zisă donație a prințesei Maria de Montesquieu (Bibescu) către statul român.
Așa-zisa donație NU există. Astfel, în dosarul Băneasa nu s-a depus niciun document în acest sens. Mai mult, nici procurorii DNA nu au auzit vreodată de așa ceva.
Iată cum a prezentat judecătorul în Decizie din 28 decembrie 2018 motivul confiscării terenurilor și a clădirilor din Băneasa:
„Terenurile (n.r. din Băneasa), în mod expres, au avut o anumită afectaţiune (…) conform contractului de donaţie cu afectaţiune încheiat între Statul român şi Maria Bibescu. (…) Având în vedere că donaţia făcută către Statul român prevedea, în mod expres interdicţia ca terenul respectiv să nu poată fi înstrăinat – în tot sau în parte – să nu poată fi adus ca şi contribuţie în natură la constituirea vreunei persoane juridice, să nu poată fi schimbat sau folosit în alte scopuri (…)
În situaţia în care s-ar proceda la schimbarea naturii juridice a bunului, aceasta ar avea ca şi consecinţă revocarea donaţiei şi revenirea obiectului donat în proprietatea donatorilor sau a moştenitorilor acestora”.
Ziarul Cetățeanul a obținut documente istorice care dovedesc faptul că terenurile din Băneasa au fost expropriate de statul român și nicidecum primite ca donație.
Cetățeanul TV
