Turcia a provocat furia Statelor Unite atunci când a decis să achiziţioneze din Rusia sistemul de apărare aeriană S-400. Însă beneficiile tehnice ale sistemului şi apropierea Turciei de Rusia atârnă mai mult în balanţă decât ameninţarea sancţiunilor americane şi excluderea din programul avionului de luptă F-35?
Excluşi din programul F-35, turcii susţin că dacă nu mai pot obţine avioane F-35 ca rezultat al sancţiunilor impuse de SUA după achiziţionarea sistemului rusesc S-400, atunci Ankara va căuta să cumpere avioane din alte surse.
Lockheed Martin a anunţat că lucrează la limitarea industriei turce în producţia avioanelor F-35, o schimbare care ar trebui să fie finalizată până în martie 2020. Turcia ar urma să piardă prin ieşirea din program peste nouă miliarde de dolari.
Autor: Octavian Ionașcu
Sistemul de rachete sol-aer S-400, de producţie rusească, cu potenţial de a lovi ţinte aflate în aer la circa 400 de kilometri depărtare, este fără îndoială cel mai bun sistem de apărare aeriană de acest fel. Raza de acţiune a sistemului rusesc este de trei ori mai mare decât cea a sistemului american Patriot, după cum a explicat, pentru www.dpa-international.com, expertul turc în aviaţie Hakan Kilic. ”Practic poţi doborî aproape orice avion de vânătoare din interiorul razei de acţiune”, a spus el.
Întrucât Turcia a primit deja primele componente ale sistemului S-400, tensiunile între Ankara şi Washington au atins un nou nivel maxim. SUA susţin că Turcia achiziţionează tehnică militară care poate submina Alianţa, însă merită ca Turcia să-şi asume acest risc?
”Capacităţile sistemului S-400 vor fi destul de limitate întrucât acesta nu va fi integrat în sistemul radar de apărare aeriană al NATO. S-400 poate servi drept descurajare contra ameninţărilor, permiţând Turciei să închidă porţiuni mai mari ale spaţiului său aerian, dar nu are nicio protecţie în faţa rachetelor balistice”, a opinat Arda Mevlutoglu, expert în aviaţie militară.
Acesta este doar un motiv pentru care Turcia nu trebuie să renunţe la a căuta sisteme alternative, precum Patriot, în opinia lui Kilic. În plus, bateriile de rachete S-400 sunt vulnerabile la ameninţările de joasă altitudine.
Rivali geopolitici sau parteneri strategici?
Primele componente ale sistemului S-400 au ajuns deja la baza aeriană Murted, de lângă Ankara, ceea ce a împins SUA să suspende Turcia din programul de dezvoltare a avioanelor F-35. Guvernul turc intenţiona să cumpere cel puţin 100 de aparate F-35; primele două urmau să sosească în Turcia la începutul anului viitor. Washingtonul se teme că sistemul rusesc va submina capacităţile F-35 de a rămâne invizibil.
Excluderea companiilor turce din programul F-35 va însemna ”renunţarea la ani de muncă, pregătire şi fonduri în valoare de peste 1 miliard de dolari”, a adăugat Kilic.
Unii experţi susţin că achiziţionarea sistemului S-400 a consolidat relaţiile diplomatice cu Rusia, întrucât Ankara se îndepărtează de aliaţii săi din NATO, punct de vedere cu care expertul Mustafa Aydin, de la Universitatea Kadir Has din Istanbul, nu este însă de acord. ”Relaţia dintre Turcia şi Rusia încă se dezvoltă”, consideră Aydin, care subliniază că legăturile dintre cele două ţări au fost afectate de doborârea unui avion de vânătoare rus de forţele turce, în 2015, şi de faptul că Ankara şi Moscova susţin părţi beligerante diferite în războiul civil din Siria.
Rusia continuă să vadă Turcia ca pe un rival geopolitical, potrivit expertului Arda Mevlutoglu, în opinia căruia Moscova nu va lua în considerare o alianţă militară pe o perioadă mai lungă cu Turcia, din cauza apartenenţei acesteia la NATO.
Michael Kofman, analist la grupul de reflecţie american CNA, este de părere că Ankara poate fi la fel de bine interesată de un parteneriat strategic cu Moscova, dar trebuie să fie conştientă de ceea ce presupune acest lucru. ”Din punct de vedere politic, Rusia este mai de încredere, pentru că este improbabil să suspenzi sprijinul pentru apărare din cauza unor îngrijorări legate de drepturile omului, democraţie sau valori. Totuşi, este o putere cinică cu propriul bagaj”, a explicat Kofman.
Acordul privind armele implică riscuri nu numai pentru Ankara, ci şi pentru Rusia, potrivit lui Diyar Autal, profesor asociat în cadrul Centrului de studii ruse şi eurasiatice al Universităţii Harvard.
Iritat de apropierea dintre Turcia şi Rusia, Washingtonul a ameninţat cu măsuri în conformitate cu Legea privind combaterea adversarilor SUA prin sancţiuni (CAATSA), un act normativ din 2017 care vizează acordurile cu Rusia în domeniul apărării.
Anul trecut, SUA au impus sancţiuni Turciei ca urmare a prelungirii detenţiei pastorului Andrew Brunson. Sancţiunile au fost ridicate atunci când acesta a fost pus în libertate, dar lira turcească a avut de suferit, iar economia Turciei încă este în proces de redresare după ce a intrat în recesiune la finalul lui 2018.
Mai mult un simptom, decât problema însăşi
Pentru aproape şapte decenii după ce Turcia a devenit membră a NATO, în 1952, în urma ameninţărilor ruse şi cererilor ca Ankara să predea Moscovei teritorii turce, relaţiile militare au servit drept lipici în legăturile bilaterale dintre Ankara şi Washington, nota NBC News într-un articol recent.
În anul 2002, armata americană era cel mai mare susţinător al Turciei la Washington. Pentagonul considera Turcia, care deţine cea de-a doua mare armată din NATO, drept un aliat de încredere şi o piatră de temelie a arhitecturii de securitate regională ce servea interesele americane în Europa, Mediterana şi Orientul Mijlociu.
Astăzi, armata SUA este cel mai mare adversar al Ankarei în Washington. Astfel, suspendarea Turciei din proiectul F-35 este mai degrabă un simptom al problemelor dintre Statele Unite şi Turcia decât problema însăşi. Catalizatorul acestei schimbări şi care a erodat această relaţie este reprezentat de războaiele din Irak şi Siria, două ţări vecine Turciei. Mai exact, în Irak SUA au vrut să facă mult şi Turcia a dorit să facă puţin, iar în Siria rolurile s-au inversat.
După susţinerea campaniei din 2001 contra Al-Qaida în Afganistan, în urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001, războiul din Irak a marcat pentru prima dată faptul că Turcia a renunţat la a mai acorda un sprijin necondiţionat războaielor Statelor Unite. Ruptura a survenit în 2003, când Recep Tayyip Erdogan şi-a preluat mandatul de prim-ministru al Turciei şi, odată cu el, a introdus versiunea politică a islamului. Erdogan a devenit preşedinte în 2015, dar acesta a marcat politica externă a Turciei în ultimii 16 ani.
Erdogan a obiectat la campania SUA din Irak, din 2003, avertizând că războiul va spori şi mai mult instabilitatea din Orientul Mijlociu. Mai mult, în instituţii esenţiale din Irak, printre care armata, conflictul a lăsat Ankara cu provocarea de a trebui să aibă de-a face cu un stat eşuat la frontierele sale.
Turcia a anunţat că va căuta alternative
Ankara a reacţionat, ministrul de externe Mevlut Cavusoglu declarând că, în cazul în care Turcia nu obţine avioane de vânătoare F-35 ca rezultat al sancţiunilor impuse de SUA după achiziţionarea sistemului rusesc S-400, atunci Ankara va căuta să cumpere avioane din alte surse.
”Turcia îşi va satisface nevoie din alte surse până când va produce singură, aşa cum am căutat opţiuni în cazul S-400. Haideţi să spunem că discutăm despre cel mai pesimist scenariu, o administraţie (americană) care spune ‘Turcia cumpără S-400 pentru că noi nu vindem sistemul Patriot’ nu va avea nimic de zis dacă Turcia se orientează spre alte alternative”, a declarat şeful diplomaţiei turce într-un interviu acordat pe 22 iulie postului TGRT Haber, citat de cotidianul de mare tiraj Hurriyet. El a adăugat că Turcia are nevoie de avioane de vânătoare de nouă generaţie.
Evident, Ankara doreşte să-şi satisfacă nevoile de la proiectul partener, dar dacă nu va putea face acest lucru are dreptul de a analiza alte opţiuni, a explicat oficialul turc. ”În primul şi în primul rând, Turcia va lua măsurile pe care trebuie să le ia o ţară liberă şi independentă”, a punctat acesta.
Mevlut Cavusoglu a ţinut să sublinieze că Turcia nu este o ţară care ”se înclină în faţa celor care manifestă animozitate faţă de ea”, reiterând ameninţarea cu măsuri de retorsiune făcută în luna iunie de Ankara.
Lockheed Martin spune că va găsi fără probleme noi cumpărători pentru avioanele F-35
În ceea ce o priveşte, compania Lockheed Martin, contractorul din cadrul programului F-35, nu se aşteaptă să întâmpine probleme în a găsi alţi cumpărători pentru avioanele de vânătoare pe care Turcia intenţionase să le cumpere.
Înlocuirea producţiei deja începute este mai complicată, dar compania dispune de un plan pentru a gestiona această situaţie, după cum a mărturisit la 23 iulie directorul general al Lockheed Martin, Marillyn Hewson, citată de The Washington Examiner.
”Este o situaţie destul de fluidă. Lucrăm acum pentru a limita implicarea industriei turce”, cu intenţia ca schimbarea să se finalizeze până în martie 2020, a adăugat Hewson.
Turcia va pierde peste 9 miliarde de dolari, a estimat Ellen Lord, secretar adjunct al apărării responsabil pentru achiziţii, într-o conferinţă de presă desfăşurată la 22 iulie. Peste 900 de componente ale avionului F-35 erau produse în Turcia şi zece furnizori din această ţară realizau componente de 1 miliard de dolari.
În pofida pierderii pieţei turce, Lockheed Martin este pe cale să livreze 131 de avioane în acest an şi să reducă preţul sub vechea ţintă de 80 de milioane de dolari pe bucată, a declarat marţi Marillyn Hewson. Polonia deja s-a arătat interesată să cumpere 32 de avioane F-35, iar alte câteva ţări au indicat că doresc şi ele să-şi doteze armatele cu acest model.
În anul 2001, Lockheed Martin a câştigat, în dauna concurentului Boeing, dreptul de a dezvolta modelul F-35, în primul an al mandatului preşedintelui George W. Bush. Avionul supersonic, invizibil pentru sistemele radar, a fost menit să înlocuiască modele mai vechi precum F-16 (aflat în dotarea Forţelor aeriene ale SUA) sau F/A-18 (din dotarea Forţelor navale americane), putând lovi cu precizie ţinte aflate la sol şi intra în confruntare cu alte avioane.
Cetățeanul TV
