Moștenitorul lui Tonitza. Din cauza parcurilor închise, în timpul pandemiei îmi plimb câinele în curte la Odessa, centrul de triere și adăpost al celor care nu au o locuința. Lângă Odessa, este o clădire cu două etaje care stă să cadă.
Am aflat recent că este proprietatea STB. Acolo locuiesc, la parter, Zîna și Grigore Spătaru, Sanda – sora geamănă a Zînei și cei trei copii ai ei Alin, Giusepe și Denis Bălan. Tot acolo stau Adrian și Dana Popescu, familia lui Gheorghe țiganul. La etaj, sunt Dana și Alexandra împreună cu cei doi copii, precum și perechea de homosexuali Alin și Robert, dați afară din Odessa pentru probleme de comportament.
Mai sunt câteva camere libere cu mobilă veche și prăfuită. Imobilul are amenajată la etaj o singură baie cu cadă și duș a cărei scurgere dă în afara clădirii, în curte la Odessa. Familiile de la parter utilizează o găleată pentru a-și face nevoile sau cer voie vecinilor polițiști să meargă la toaletă.
CITEȘTE ȘI: A făcut rating la cele mai mari televiziuni, acum e în stradă. Interviu cu „Dumnezeu”
Uneori, e nebună mama
– Giu!Giu !Vino la mama! Unde ești Giu? Își face apariția Sanda nervoasă.
Giusepe, ascuns în stânga scării, îmi face semn să tac și se târăște în spatele clădirii.
CITEȘTE ȘI: Gabriel, rokerul-fotomodel cu suflet de înger
– L-ai văzut pe Giusepe? Unde o umblă copilul asta?! E târziu. Trebuie să își ia tratamentul… turuie Sanda către mine. Iar tu… tu să nu mai vii pe la noi! Ai auzit? Stai toată ziua cu nespălații ăia fără casă, iei toate bolile de la ei. Eu sunt sănătoasă. Mie mi-e frică. Nu pentru mine. Pentru copilașii mei. Să nu mai vii!!
Sanda intră furioasă în casă și își face apariția tiptil Giusepe.
– Ai o țigară? Uneori, e nebună mama! Ai reușit să îmi cumperi telefon? Huawei vreau. Și un pepsi parcă aș bea acum.
– Hai cu mine la magazin. Îți cumpăr suc și țigări, șoptesc eu pentru a nu fi auzită de mama lui. În privința telefonului, am unul în rucsac. Întâmplător, e Huawei, dar e un model mai vechi. Ți-l pot da.
CITEȘTE ȘI: REPORTAJ Profetul: Voi vindeca România cu piatra sacră de la Ierusalim!
Trăiesc cu toții dintr-o pensie de handicap
Giusepe mă urmează tăcut până la magazin. Nu intră. E certat cu patronul. I-a vândut un tablou cu plata în rate. În prima zi i-a dat doar 5 lei, apoi a urmat un suc… apoi l-a dat afară și și-a anunțat subalternii să nu îi mai vândă nimic.
Îi întind țigările, sucul și telefonul. Este fericit și îmi mulțumește. În sfârșit, poate asculta ce muzică dorește el în căști.
CITEȘTE ȘI: Oameni buni de lângă noi. Meseriașul de biciclete de epocă
Giusepe este un tânăr autist de 27 de ani, băiatul mijlociu al Sandei. Veniturile obținute în urmă certificatului de handicap al lui sunt unicele venituri sigure și constante ale familiei Bălan.
Iubește mult muzică hip-hop și imită vocal multe instrumente. Ar lua cu brio preselecția la emisiunea „Românii au talent”, dacă ar participa. Are șanse să câștige concursul.
Moștenitorul lui Tonitza
La pictură îl moștenește pe Tonitza. Pânzele lui au viață. Pânzele lui inspiră poeții.
– Știi? Nu mai am pânze. Și nici acuarele în ulei. Le-am terminat ieri. Poți să mai îmi aduci, te rog mult. Dacă nu poți pânze, măcar niște planșe de desen… un bloc de desen și acuarele obișnuite de la Vlad… să pot picta iar. Mă relaxează.
-Îți aduc mâine. Acum e târziu și sunt obosită. Îți mulțumesc pentru tablouri. Sunt absolut superbe. Mergi acasă. Mama ta a obosit căutându-te. Își face griji cu siguranță.
Mă despart de Giusepe, gândindu-mă cum să îl strecor în programul de a doua zi, întrucât apucasem să îi promit lui Gabriel Macsimenco faptul că îl voi vizita la prima ora la hotelul din Militari, unde este cazat acum. Giusepe nu este matinal, din cauza tratamentului administrat. Poate la 7.00 seara? Dar cum trec de Sanda? Cu gândurile astea mă așez în pat și adorm rapid.
A două zi dimineață îl preiau pe Maximenco din hotel și îl prezint la niște firme care impresariază fotomodele. Costă aproximativ 2.000 de lei ședința foto și primul album. Apoi, toate cheltuielite legate de costume, mâncare, băutură, ședința foto sunt suportate de firmă. La primul contract semnat cu un client primești înapoi suma de 2.000 de lei investită inițial.
Este aproape ora 17.00 când mă despart de Macsimenco, după o plimbare în IOR.
CITEȘTE ȘI: Oameni buni de lângă noi. Zâna, poeta străzii
Trei cutii cu felul doi și două ciorbe, plus trei pâini
Abia ajunsă în curte la Odessa, îl văd pe Giusepe. Se îndreaptă spre mine.
– Poți să îmi cumperi un pepsi? Țigări ai? Mi-ai adus pânzele?
– Pot să îți dau o țigară. Nu am bani la mine acum. Am căutat pânze la Lidl. Nu am găsit. Voi cumpără online de pe un site. Va trebui să mai aștepți câteva zile până sosesc. E ok așa?
– E bun așa. Oftează. Aprinde țigara… Trage adânc. Nu am mai fumat de patru ore, completează el. Mulțumesc pentru țigară. Mama asta îmi ia pensia de handicap și nu îmi dă niciun leu. Mă lasă să mă descurc.
-Mama ta îți face mâncare, îți cumpără haine și încălțăminte. Și pentru astea trebuie bani. Îi iau brusc apărarea Sandei, fără a intenționa asta.
– Giu! Giu!!! Treci în casă! De câte ori să îți spun că nu ai voie să stai cu cei de la Odessa? Te poți îmbolnăvi, tinere. Te rog să mă asculți.
Sanda își conduce copilul în casă. În urma ei se face liniște câteva minute. Apare o mașină de la Primărie și livrează mâncarea pentru adăpost. Este vremea cinei. Apare iar Sanda și roagă un paznic să îi dea o porție de mâncare. Se descurcă greu. Primește trei cutii cu felul doi și două ciorbe, plus trei pâini. Pleacă mulțumită spre casă. În seara asta are ce să le pună pe masă copiilor ei.
Ajunsă acasă, plasez comandă online pentru pânze și acuarele. Livrarea va avea loc abia la sfârșitul săptămânii. Pe masa mea sunt două din picturile lui Giusepe. Una e cu flori, a doua descrie o zi la vânătoare. Sunt desăvârșite. Nu am cuvinte să le pot descrie. Voi ce părere aveți?
Cetățeanul TV
