Gabriel, rokerul-fotomodel cu suflet de înger

Mă plimbam zilnic la adăpostul Odessa. Duceam țigări sau cafea dimineața și luam haine la spălat de la cei ce nu au casă și găsesc un adăpost de noapte  pe Calea Șerban Vodă nr 164 în Odessa.

Într-o zi, s-a apropiat de mine un rocker de 2 metri cu barbă deasă și ochi frumoși. Este un tânăr de 20 de ani rămas orfan de ambii părinți. Nu mai are casă întrucât a avut niște prieteni care l-au ajutat să rămână fără ea.

– Sunt Gabriel Ștefan Macsimenco, s-a prezentat el. Mai ai o țigară? Te rog frumos…

– Luiza Cozma, i-am răspuns scurt. Da, am. Cum ai ajuns aici? 

Îi întind pachetul de țigări. Are degetele lungi și fine, mâini de pianist. Prinde o țigară îndemânatic. O aprinde. Trage cu poftă din ea 2-3 fumuri și zice fixându-mă în ochi:

– Da’ de ce vrei să știi?

– Încercam doar să fac conversație, bat eu în retragere și dau să plec.

– Stai! Ești frumoasă. Semeni cu mama, o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Îmi aduci aminte de ea. A murit anul trecut.

– Condoleanțe! Îmi pare rău, sincer. Te pot ajuta cu ceva?

– Vrei să fii tu mama mea? Mă simt tare singur. Am o soră de 13 ani în Italia, dar părinții adoptivi nu îi permit să vorbească cu mine. Aș vrea să o pot vizita într-o zi. Locuiește în Florența. Îmi doresc să afle de existența mea. A fost înfiată de mică, avea doar un an. Am împlinit douăzeci de ani anul trecut, pe 18 octombrie. Nu am terminat clasa a doisprezecea, încă.

– Ai putea să îmi fii fiu. Mă voi gândi la asta. Promit.

– Sunt orfan de ambii părinți. Și tata a murit acum trei ani. Îl iubeam mult. Mă bucur dacă mă vei putea înfia. Vreau să termin liceul. Apoi, voi da examen la facultate, musai la zi. Oscilez între Facultatea de Litere și Academia de Poliție.

CITEȘTE ȘI: A făcut rating la cele mai mari televiziuni, acum e în stradă. Interviu cu „Dumnezeu”

Mă mai ții minte?! Fiul tău

Gabriel

Am făcut schimb de numere de telefon pentru a păstra legătura. La o săptămână de la prima întâlnire m-a sunat:

– Bună, Gabriel sunt! Mă mai ții minte?! Fiul tău.

– Bună, Gabriel! Desigur. Ce faci? Unde stai? Nu te-am mai văzut la Odessa de vreo două zile.

– M-am mutat la hotelul de la Lujerului. Am condiții mult mai bune aici. Stăm doar doi în cameră. Acum stau cu un moș, dar aș vrea să mă mut cu un băiat blond de 19 ani, noul meu prieten. Am apă caldă, mâncare mai bună.

Am primit un trening, papuci, pijama. Avem și televizor. Pot să dau hainele la spălat zilnic și le primesc în două zile curate și călcate.

E starea asta de urgență și am voie să părăsesc incinta hotelului doar pentru a fuma o țigară sau dacă vreau să dau un interviu pentru job. Marele blond știe pe cineva care are o terasă la Eforie Sud și vrea să mă prezinte tipului, pentru a ne angaja la el vara asta. Mă cam încurcă un pic, pentru că am cumpărat bilete la un festival rock în august și nu aș vrea să îl ratez. Poți veni să mă vezi? Mai stăm de vorbă, față în față.

– Desigur. Vin mâine. Cu drag.

CITEȘTE ȘI: Oameni buni de lângă noi. Zâna, poeta străzii

O zi împreună cu Gabriel

A două zi la ora 7.00 dimineață eram în autobuzul 236 ce mă ducea de la Universitate în Militari, la Lujerului. Apucasem să fotografiez răsăritul de soare și cumpărasem o cafea și un pachet de țigări pentru Gabriel. Am pus în geantă și două cărți – una în engleză și una în română („How full is your bucket” și „Cum să furi un million”).

Ajunsă la hotel am rugat paznicul să îl cheme. I-am spus că vreau să mă asigur că este totul în regulă cu Gabriel Macsimenco, deoarece vreau să îl infiez curând. De asemenea, îi pregătisem niște interviuri pentru slujbă în ziua respectivă.

La cererea paznicului, l-am așteptat apoi pe Gabriel în fața hotelului. A venit după o jumătate de oră. Fusesem prea matinală pentru el, paznicul îl trezise din somn.

– Gabriel, vrei să petrecem împreună o zi?

– Da. Desigur. Stai numai să fac declarație. Ce scriu în ea?

– Adevărul. Ți-am pregătit niște interviuri pentru job. Te întorci la ora 16.00 în hotel.

CITEȘTE ȘI: REPORTAJ Profetul: Voi vindeca România cu piatra sacră de la Ierusalim!

Desculți prin parc

Am fost mai întâi în Piața Romană la o agenție de fotomodele, apoi în Piața Unirii la altă agenție. Am poposit și la un salon de tatuaje. Am obținut programarea unei ședințe foto la agenția din Piața Romană peste două săptămâni. Era aproape ora 11.00 și terminasem deja cu interviurile.

– Aș vrea să merg într-un parc, a zis el oftând. E atât de frumos afară. Aș putea sta întins pe pământ să ascult cum crește firul de iarbă… Îmi place să merg desculț în parc.

– Gabriel, putem merge în IOR. Acolo este deschis parcul în zona neamenajată. Sunt mulți oameni care se plimbă acolo, în special cei care au animale de companie.

– Ok. Mergem!

Peste o oră, mergeam desculți în parc, fumând turcește și bucurându-ne de natură. Am stat toată ziua la povești. E un suflet de poet ascuns sub haina de rocker.

Peste 3 zile a plecat la mare. A muncit 4 zile. Era extenuant job-ul și prost plătit. S-a hotărât să renunțe și să revină în București. La Odessa nu mai erau locuri. S-au închis toate hotelurile și cei cazați acolo au revenit în Odessa.

A dormit la un prieten. Acum, își caută o locuință pentru a o închiria… și job. Peste o săptămână va avea loc ședința foto. Cred că va avea parte de contracte mari. Este frumos foc, tânăr, îndrăzneț, inteligent. În toamnă, va începe școala, după cum a promis.

Tot în toamnă vor fi gata și actele. Va fi copilul meu.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here