Istoria începuturilor fabricării ciocolatei românești începe în sectorul 5 al capitalei, o istorie frământată, așa cum a fost și a țării, cu ridicări și căderi, dar care a fost mereu foarte interesantă și, mai ales, dătătoare de speranțe în viitorul României!
De la Istorie la ciocolată și la „dulcea Românie”, Centrul Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” al sectorului 5 ne invită să ne îndulcim cu istoria fabricării ciocolatei și a dulciurilor.
De la „Zamfirescu” la ROM
Nu numai austriecii, elvețienii, belgienii sau francezii au fost meșteri în fabricarea ciocolatei, ci și românii. Și aceasta încă de peste un veac și ceva. Așadar, istoricul producerii de dulciuri în Bucureşti are rădăcini vechi. Mulţi întreprinzători români şi străini au dezvoltat aici afaceri. Fabrica de Ciocolată Excelent, în prezent Kandia Dulce, de pe şoseaua Viilor, a fost martora unor astfel de momente.
Pe la 1888, apare întreprinderea „Frank”, care ţinea de concernul „K. Frank Sahne” din Lintz – Austria, specializat în cicoare, înlocuitoarea cafelei. Produse de ciocolată au făcut cei de la Fabrica „Zamfirescu”, la 1912, apoi „Pavel Helioty”, SAR „Corso” – tot cu produse de cofetărie – , dar şi Fabrica „Regina Maria”, în 1923, care punea pe piaţă produse de patiserie, precum şi firma individuală „Niculae Anghelescu” (1920).
Toate aceste afaceri s-au încheiat brusc şi au fost înghiţite odată cu naţionalizarea din 1948 iar activele au fost preluate de Întreprinderea de Produse Zaharoase Bucureşti – cu mai multe puncte de lucru. Aceasta a lansat în 1964 primul baton de ciocolată din România, brandul ROM, şi în 1979 – prima prăjitură ambalată din ţară, cunoscuta Măgura.
În 1991 devine Excelent Bucureşti iar din 2004 se numeşte Kandia Excelent, după fuziunea cu Kandia Timişoara, ulterior devine parte a grupului Cadbury-Schweppes. Acţionariatul se schimbă şi din 2010 devine Kandia Dulce.
De la lumânări și săpunuri, la dulciuri
Așa cum arătat, printre înaintașii fabricanților români de ciocolată se află familia Zamfirescu, întemeitorii fabricii cu același nume și inventatorii minunatei ciocolate “Zamfirescu”, ciocolată pe care o apreciau mult și membrii Casei Regale a României.
Povestea de succes a familiei Zamfirescu începe prin 1840 cu o fabrică de lumânări și, ulterior, cu una de săpunuri de toaletă pe care, timp de jumătate de secol, Costache “săpunarul” Zamfirescu o retehnologizează în trend cu ultimele descoperiri din industria europeană de profil.
Industriașul a avut doi nepoți, Constantin și Olimp care și-au început cariera ca ucenici și calfe la prima fabrică de ciocolată deschisă în București (1891), cea a francezului F. Bresson situată la adresa actuală B-dul Kogălniceanu nr. 38.
În 1898 fabrica trece în posesia familiei Zamfirescu, sub conducerea lui Constantin I. Zamfirescu care a dezvoltat afacerea pe cont propriu.
Producător de dulciuri regale
Urmând exemplul de succes al afacerilor familei, în 1906 fabrica este modernizată după cele mai înalte standarde ale vremii, iar în acel an vânzările cresc cu 90% față de cele înregistrate în primul an de la achiziție.
„Ciocolata Zamfirescu” devine principalul producător de dulciuri de calitate superioară și furnizorul curţii regale. Societatea deschide magazine de desfacere în București, Sinaia, Iași, Chișinău. “Cofetăriile Zamfirescu erau prețuite pentru buna calitate a produselor, care concurau cu cele din străinătate. În București cele mai elegante și cunoscute cofetării Zamfirescu erau cea de pe bulevardul Regina Elisabeta și cea de pe Calea Victoriei, vizavi de Palatul Regal. Ultima a fost distrusă de bombardamentele din timpul războiului; astăzi, pe locul acesteia se găsește restaurantul Athenee Palace.
Iuliu Maniu se decidea greu ce bomboane de ciocolată să aleagă
“Circula o anecdotă, și anume, că Iuliu Maniu, aflat la Sinaia, a intrat în cofetăria Zamfirescu din localitate ca să cumpere bomboane pentru a le oferi reginei Maria, dar nu s-a putut decide ce bomboane să cumpere, oferta fiind foarte mare; până la urmă, acesta a întârziat la întâlnirea cu familia regală. Scuza a fost una oficială: «treburi de stat»”, povestea Codin Zamfirescu, strănepotul fabricanților.
Cetățeanul TV
