Picanteriile unei mari afaceri de corupție cu miros de trădare, îngropată de statul român. Corupătorul s-a întors, bine mersi, la locul faptei

Furnizorul norvegian de sisteme și produse conexe apărării Kongsberg Defence & Aerospace a anunțat în decembrie, într-o declarație depusă la Bursa de Valori din Oslo, că a primit un contract de 1,35 miliarde de coroane norvegiene (128 milioane de euro) de la compania americană Raytheon Missiles & Defense pentru livrarea unui sistem de apărare costieră Naval Strike Missile (NSM) către România.

Kongsberg Defence & Aerospace este una dintre cele trei unități de afaceri ale companiei norvegiene Kongsberg Gruppen.

Kongsberg (companie a statului norvegian) a fost implicată într-o celebră afacere de corupție în România, ale cărei elemente picante fac obiectul acestui articol.

Reîntoarcerea Kongsberg la locul faptei

În martie 2022, președintele României, Klaus Iohannis, a anunțat că România trebuie să crească cheltuielile pentru apărare la 2,5% din produsul intern brut, de la 2%, ca urmare a invaziei rusești în Ucraina vecină.

România, care a aderat la NATO în 2004, a declarat că intenționează să cheltuiască un total de 9,8 miliarde de euro (10,35 miliarde de dolari) până în 2026 pentru a-și spori capacitățile de apărare.

Gov. ro anunța, marți, 31 Octombrie 2023: „Întâlnirea premierului Marcel Ciolacu cu președintele Kongsberg Defence and Aerospace, Eirik Lie!”.

Pe 29 decembrie 2023, Guvernul României a publicat în Monitorul  Oficial Ordonanţa de urgenţă nr. 124/2023 privind derularea operaţiunilor de cooperare tehnologică şi industrială în domeniile apărării şi securităţii, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române de Cooperare Tehnologică şi Industrială pentru Securitate şi Apărare.

Citește și Statul Paralel e în tot și-n toate! Șeful Armatei Române până în 2015 atrage subtil atenția asupra corupției din jurul achizițiilor de armament

„Afacerea Kongsberg” pe scurt

Vânzătorul de arme Dag Tore Sekkelsten a asigurat grupului Kongsberg vânzări de miliarde de dolari în România. După ce a fost condamnat de justiția norvegiană a vorbit despre cum a uns sistemul pentru a face acest lucru.

Grupul Kongsberg a plătit aproape 170 de milioane NOK către doi generali români pensionari – fără a verifica la ce au fost folosiți banii, obținând contracte cu România în valoare de 165 milioane de dolari în perioada 1999–2008

În perioada celor nouă ani menționați, Kongsberg a anunțat următoarele contracte în România:

În 2000, Kongsberg Defense Communication a semnat cu Ministerul Apărării un contract în valoare de cca 45.5 milioane dolari ( NOK 425 million ) pentru sisteme de comunicații

În 2001, un contract cu Ministerul de Interne pentre poliție și grăniceri în valoare de cca 31 milioane dolari ( NOK 278 million )

În 2002, contract cu Ministerul de Externe în valoare de cc 14 milioane de dolari ( NOK 120 millioane)

În 2003, contracte în valoare de 35milioane de dolari ( NOK 300 million )

În 2004, 2006 contracte de 40 milioane de dolari.

În 2007, compania iese de pe piață românească

În 2014, că urmare a unui audit la Kongsberg, Okokrim (Okokrim  Autoritatea națională de investigare și urmărire a criminalității economice și de mediu din Norvegia), descinde la sediul firmei Kongsberg, care este acuzată de corupție, spălare de bani și evaziune fiscală. În același timp ambasada Norvegiei informează DNA-ul românesc care simulează o reacție rapidă pentru că apoi să lase lucrurile să treneze pînă la prescrierea faptelor.

Firma Kongberg reacționează și spune că deja a investigat cazul dar că „nu a găsit suficiente dovezi”.

De aici încolo lucrurile iau o întorsătură rocambolesca.

În 2016 Okokrim scoate firma Kongsberg de sub urmărire, din “lipsa de probe”, ( în fapt toate cele 21 de investigații lansate de Okokrim în Norvegia pînă în 2018 au fost clasate din “lipsa de probe” sau urmărirea a fost dispusă pentru persoane aflate la un nivel mediu în ierarhia firmelor, cum a fost și în cazul firmei Kongberg).

Imediat după absolvirea firmei Kongsberg de toate acuzațiile criminale, Dag Tore Sekkelsten, fostul director executiv pentru Europa de Est, este acuzat de delapidare și spălare de bani pentru o suma depășind 200 milioane NOK ( cca 24 milioane de dolari).

Este interesant de remarcat că, deși firma afirmase în 2014 că la controalele interne totul fusese găsit în regulă, în 2015 acesta a fost dat afară, înainte că investigația Okokrim să fie finalizată.

Cu alte cuvinte 24 milioane de dolari dispar din conturile firmei între anii 2000-2006 și nimeni nu semnalează nimic pînă în 2014… Greu de crezut, dar dacă așa spun cei de la Kongberg…

În apărarea să, Dag Tore Sekkelsten a vorbit despre faptul că contractele de consultanță, prin care s-au sifonat banii către consultanți din România, au fost cunoscute de conducerea firmei.

În mărturia făcută în față instanței acesta a declarat că nu a avut nici un rol în efectuarea plăților, acestea făcîndu-se direct din conturile de la sediul central al firmei în Norvegia.

Plățile au fost făcute în conturi secrete cu nume de cod din paradisuri fiscale, Isle of Man, Delaware, St.Vincent, în conturi din Austria, Ungaria și România, și către un general din serviciile secrete din România, pentru așa zise contracte de consultanță și agent pentru care nu s-a prestat nici un fel de servicii (altele decît traficul de influență).

Directorul Kongsberg este condamnat în final la 4 ani și 8 luni închisoare. A comis greșeală să sifoneze și el o suma amarata de sub un milion de dolari în contul unei societăți care se ocupă cu îngrijirea mamei sale.

În România, DNA a făcut joc de glezne până când acuzațiile s-au prescris. Din când în când mai linistea apele depunând o cerere de începere a urmării penale către „câmpul tactic”. Unul dintre personajele menționate fiind “omul de afaceri”, fostul general STS, Dorelu Gavrilă Tărmurean. Asta așa la mișto, praf în ochii proștilor.

Fără colaborarea DNA, nu a putut să urmărească cetățeni români, neavînd jurisdicție.

Dacă ar fi fost vorba de cîteva milioane poate am mai fi înțeles. Ce surprinde însă aici este mărimea comisionaelor plătite de peste cca 15 % din valoarea contractelor!

În 2016, apar informaţii neoficiale că DNA a cerut redeschiderea unui dosar privind suspiciunile de mită şi comisioane ilegale în contractele cu NSK. Sunt vehiculate în presă numele generalului (r) Dorelu Gavrilă Ţărmurean de la STS şi al generalului (r) Teodor Ileş, care, potrivit istoricului Marius Oprea, caspion ceauşist la Geneva, în anii ’80, purtase numele conspirativ ”Claudiu Averescu”.

Picanteriile unei afaceri de corupție cu miros de trădare

Un restaurant la subsol întunecat din București, este prima amintire a lui Sekkelsten despre țara est-europeană, care a fost caracterizată de haos și hiperinflație la sfârșitul anilor 1990, scrie publicația dn.no, de unde am preluat povestea.

Prima factură la restaurant pe care a plătit-o a fost de 11 milioane în moneda locală, leul.

– A fost inutil cu un portofel obișnuit. A durat 20 de minute pentru a număra toți banii.

Sekkelsten lucra ca agent de vânzări pentru Kongsberg în Asia de câțiva ani, când a fost întrebat dacă își poate asuma responsabilitatea vânzării de soluții de comunicare către țările din Europa de Est. După căderea regimului comunist, se deschisese o nouă piaţă. România a fost pe primul loc pe listă.

Hotelurile de lux, cinele grozave și recepțiile au devenit rapid parte din viața sa de zi cu zi.

– Când ai făcut o vânzare în departamentul de vânzări, ai fost lăudat de toți băieții, își amintește Sekkelsten.

– Eu veneam din BI și lumea părea curată. Credeam că este o companie de stat. Și acolo sunt avocați. Așa se fac lucrurile. Trebuie să aibă lucrurile în ordine.

Kongsberg s-a luptat mult timp cu vânzarea echipamentelor de comunicații. Sekkelsten spune că a simțit așteptări mari:

– A fost un impuls din partea Norvegiei.

În legătură cu vizitele de stat, Sekkelsten a fost ajutat de politicienii norvegieni să vorbească cu căldură despre produsele Kongsberg.

„Sunteți informat și care este cel mai bun lucru pe care îl putem face în ceea ce privește chestiunile materiale”, a fost întrebat într-un e-mail Sekkelsten de un consilier în Ministerul Apărării, când era planificată o vizită ministerială în România.

– Lucrezi îndeaproape cu nivelul politic, a răspuns Sekkelsten.

– În legătură cu vizitele oficiale, pregătim ce vom spune.

Intermediarul Ericsson

Gigantul suedez de telecomunicații Ericsson a devenit un deschizător de uși pentru Kongsberg în România. Ericsson i-a fost un partener de afaceri apropiat, fiind în România de câțiva ani când Kongsberg a bătut la ușă.

– Aceasta a fost o piață necunoscută pentru Kongsberg, așa că am avut „încredere” în Ericsson, a declarat directorul general și președintele Kongsberg Defense Communications, Tom Birck Gerhardsen, când a fost ulterior chestionat de poliție.

Potrivit lui Sekkelsten, angajații Ericsson din București au fost cei care l-au pus în legătură cu un general pensionar, care urma să joace un rol cheie pentru compania norvegiană în anii următori. Lucrase în serviciul român de informații și stătuse în cercurile potrivite.

S-a convenit că generalul va lucra pentru a se asigura că Kongsberg va ieși învingător din licitații.

Cum a trebuit să procedeze Kongsberg pentru a câștiga contracte lucrative de apărare în România?

A existat o soluție care a fost ținută secretă până acum, potrivit fostului angajat al companiei, Dag Tore Sekkelsten. Folosirea agenților era destul de comună, a spus ți fostul director general al Kongsberg Defense Communications, Bjørn Wiggo Bjune, când a fost chemat ulterior la audieri ale poliției.

– Fiecare țară are procedurile ei și actorii ei și procesele sale de luare a deciziilor, și trrebuie să poți înțelege că… face parte dintr-un curriculum standard de marketing pentru a te familiariza cu condițiile locale, a spus Bjune.

Fostul manager de marketing Eirik Rekkavik a comparat munca agenților cu munca de influență:

– O parte din ceea ce trebuie să facă un agent este la fel cu ceea ce americanii numesc lobby.

Într-un studiu cuprinzător despre corupție realizat de Banca Mondială în numele României, în anul 2000 aproape jumătate din toți funcționarii publici din România au răspuns că bănuiau că colegii lor sunt implicați în corupție.

Dar în Kongsberg, plata unor sume mari și riscul de corupție „nu au fost niciodată o problemă” atunci când compania s-a stabilit în țara respectivă, a spus Olav Vittersø, când a fost chemat ca martor de poliție.

Acest lucru, în ciuda faptului că Codul Penal Norvegian a fost extins și darea de mită unor funcționari străini a fost interzisă în mod expres în 1998.

Vittersø a fost timp de câțiva ani managerul direct al lui Sekkelsten.

Înțelegerile cu agenții erau „aproape scrise pe un șervețel”.

– Era ceva foarte subțire, a spus Vittersø.

Dar să cităm, în continuare din Sekkelsten: În timpul întâlnirilor, oamenii au ajuns să mă cunoască mai bine și am putut să ofer mici cadouri. Atunci dai o cameră video, un telefon, un set de golf. Dar aceasta este doar o încălzire.

Agentul este chiar cheia de intrare pentru o companie care nu are conexiunile necesare cu politicienii și birocrații de top care iau decizii și care au puterea de a influența cine câștigă contracte mari, spune Sekkelsten.

Cei mai buni agenți aveau atât cunoștințe la nivel politic, cât și cunoștințe despre echipamentul de achiziționat. Era sarcina agenților să afle cine trebuia să fie înmuiat la un moment dat, spune el.

– Agentul trebuie să aibă grijă de rețeaua lui. Este vorba despre construirea unei relații. Pentru că sunt prieteni. Care face serviciul unui prieten.

În timpul întâlnirilor, amândoi s-au cunoscut mai bine și au putut să ofere și să primească mici cadouri.

– Cu cât sunt mai mulți bani în rețea, cu atât agentul are mai multe informații. Prima dată când plătești unui factor de decizie, este necesară o sumă mică. Poate doar 100.000. Dar data viitoare ar putea fi un milion. Sau zece milioane.

Discreția a fost crucială, spune Sekkelsten.

Agenții nu au trimis e-mailuri în care spuneau cine sunt prietenii și cunoștințele lor:

– Este în natura problemei că acest lucru este confidențial. Însuși directorul de vânzări norvegian nu a avut niciodată îndoieli cu privire la mesaj când în aprilie 2004 a primit un email de la un inginer din România cu mesajul „se caută florile repede”. Consultantul a fost îngrijorat de un contract cu Ministerul de Interne. Florile ar „stimula” ministerele să lucreze „rapid și fără probleme”, a scris el în e-mail.

Potrivit lui Sekkelsten, era important ca agenții să intre devreme în procesul de achiziție – chiar înainte ca licitațiile să fi fost întocmite și anunțate. Scopul a fost obținerea unei specificații de cerințe care să fie adaptate pentru Kongsberg, astfel încât compania norvegiană să apară drept alegerea evidentă, potrivit directorului de vânzări încarcerat.

– Când se anunță licitația, știam deja cine va câștiga.

Agentul ideal

În anul 2000 a venit primul succespentru Kongsberg în România. Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) avea nevoie de noi echipamente de comunicații. Nominalizarea a revenit companiei norvegiene și a fost semnat un contract în valoare de aproape jumătate de miliard de coroane norvegiene.

 Foştii angajaţi ai Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) aveau să joace un rol cu ​​totul special atunci când Kongsberg avea să aibă acces la unele dintre cele mai importante instituţii strategice ale României.

Un an și jumătate mai târziu, Kongsberg a emis din nou un anunț la bursă: Compania câștigase un alt contract mare în România, de data aceasta cu Ministerul de Interne.

Iar în primăvara lui 2002, nu mai exista nicio îndoială: investiția lui Kongsberg în fostul regim comunist a fost extrem de reușită. Acum, Ministerul Afacerilor Externe hotărâse ca firma norvegiană să furnizeze echipamente de comunicații tuturor ambasadelor României din străinătate.

Sekkelsten a primit ca bonus un salatiu lunar. „Pentru efortul tău incredibil, perseverența și curajul în munca de a asigura companiei un alt contract în România”, i-a scris Vittersø lui Sekkelsten în iunie 2001.

Agentul din cele trei contracte a primit și o recompensă. Drept mulțumire pentru eforturile sale, generalul român a transferat 100 de milioane NOK de la Kongsberg către compania sa înregistrată în statul american Delaware, secret și prietenos cu impozitele.

Sekkelsten a recrutat în curând un nou fost general ca agent.

Fusese comandant adjunct în serviciul de securitate STS și cu doi ani mai devreme stătuse de cealaltă parte a mesei și semnase prima achiziție de la Kongsberg din România: Acum înregistrase o companie de consultanță pe Insula Man și era pregătit pentru misiuni.

Cel mult, agenții au primit aproape 20 la sută din valoarea contractului încheiat între Kongsberg și autoritățile române.

Potrivit lui Sekkelsten, omul de afaceri elvețian Urs Meisterhans a acționat ca un curier atunci când era nevoie de transportul de numerar dintr-o țară în alta.

– Transportul banilor este un subiect separat, spune Sekkelsten. A fost foarte simplu. Când aveai nevoie de numerar în România, tot ce trebuia să faci era să suni și să-l rogi să vină la data convenită, să-l întâlnești sau să-l faci să se întâlnească cu alții.

Meisterhans avea birouri în toată lumea – Panama, Singapore, Hong Kong, Cipru, Albania, Rusia, Insulele Virgine Britanice și Elveția. Potrivit lui Sekkelsten, Meisterhans a retras bani de la băncile elvețiene și i-a transportat peste granițe în numele agenților lui Kongsberg, atunci când era necesar pentru a câștiga contracte.

– Ar putea aduce un milion de euro la Marriott Bucharest într-o săptămână, spune Sekkelsten.

– Asta s-a întâmplat în numerar?

– Da. Bani fizici într-o valiză, da.

Dar elvețienii nu au lucrat gratis, spune Sekkelsten.

„Consilierii” români au cuvântul:

– Îmi amintesc puțin despre asta, a spus generalul în retragere, care a fost agentul lui Kongsberg la primele contracte de livrare.

Potrivit generalului, trecut bine de 80 de ani, care are o carieră îndelungată în serviciile secrete românești, nu își mai amintește pentru ce companii norvegiene a fost consultant. Kongsberg a transferat aproximativ 100 de milioane NOK către compania generalului. El neagă că baniii-a primit ca mită și spune că nu a participat la procesele de vânzare sau cumpărare.

– Aceasta a fost o misiune de consiliere pentru mine să-i dau sfaturi acestui partener norvegian din România, astfel încât să înțeleagă cum funcționează lucrurile în România. Dar nu am participat la vânzări sau cumpărături. Era un contract legal și bineînțeles că am fost plătit pentru munca pe care am făcut-o.

Celălalt general, care a devenit consultant după ce s-a pensionat de la STS, spune că l-a ajutat pe Sekkelsten să ia legătura cu Ministerul de Interne și cu Ministerul Apărării și l-a prezentat instituțiilor militare din România. El neagă că a dat mită.

– Am abordat procurorul din Norvegia și i-am cerut un răspuns scris dacă am încălcat legea norvegiană. Iar procurorul norvegian mi-a răspuns în scris că nu am făcut asta, a spus generalul pentru dn.no.

El a precizat că este dezamăgit și surprins de ceea ce spune acum Sekkelsten:

– La tribunal, nu a spus absolut nimic. De ce nu a spus nimic atunci?

Logică de general tâmpit. Sau care ne crede tâmpiț, concluzionează ziariștii de la dn.no.

– Nu putea (Kongsberg – nota CETĂȚEANUL) intra singur pe piața românească, mai ales nu în zona tehnologiei militare. Nu era nevoie să-mă „ungă”, să „ungă” pe cineva, pentru că la vârf – unde eram – aveam relații de cooperare cu toate instituțiile militare, a mai spus generalul.