Ambasada României de la Viena marchează într-un mod inedit Unirea Principatelor Române de la 1859. Stagiarii ambasadei, Alina Beșliu și Tudor Florea, au realizat o revistă a presei austriece din perioada ianuarie-februarie 1859, pentru a evidenția reflectarea evenimentului istoric din perspectiva austriacă.
„Apreciem foarte mult efortul stagiarilor și ne bucurăm să vă prezentăm rezultatele cercetării lor prin care se deschide, iată, o altă perspectivă asupra relevanței Micii Uniri din anul 1859”, a postat pe Facebook Ambasada României de la Viena.
Unirea Principatelor Române, înfăptuită la data de 24 ianuarie 1859 prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a reprezentat un eveniment istoric de mare importanță pentru spațiul românesc, cu un impact semnificativ și pe plan internațional. Secretarul Legației Belgiei la Constantinopol, Joseph Jooris, nota că evenimentul „a surprins și a derutat complet diplomația, care nu se aștepta deloc la acest rezultat” (Pop & Bolovan, 2018).
Doleanțele românilor erau cunoscute la nivel european datorită eforturilor depuse de revoluționarii români din exil, iar inițiativele diplomatice ale domnului Grigore Al. Ghica, la Congresul de Pace de la Paris din februarie 1856, au accentuat dorința românilor de emancipare (Pop & Bolovan, 2018).
Având în vedere caracterul internațional al evenimentului, puterile garante, inclusiv Imperiul Habsburgic, și-au exprimat punctul de vedere asupra situației din spațiul românesc. Atenția ziarelor de la Viena s-a îndreptat, în mod repetat, asupra eșecului prințului Grigore Sturdza de a obține tronul în Moldova și către alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Presa austriacă îl descria pe noul domn ca fiind „unionist”, militar de profesie, provenit dintr-o familie de boieri și apropiat de politica Franței în regiune (Die Presse, 1859, 26 ianuarie, p.3).
Deși Unirea a fost privită cu reticență de autoritățile vremii, ziarele de la Viena au recunoscut importanța acestui eveniment pentru aspirațiile naționale ale românilor și pentru transformările politice care aveau loc în regiune. Articolele publicate prezintă unirea Principatelor drept una dintre schimbările politice profunde care se desfășurau în Europa.
„Die Presse” (1859, 19 ianuarie, p.3) relata că unioniștii „au învins” la Iași, iar Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei cu 48 de voturi, vestea fiind primită cu bucurie și festivități de oficialități și populație. Ziarul anunța că, potrivit altor relatări, noul domnitor a fost votat în unanimitate. „Wiener Zeitung” (1859, 3 februarie, p.1) afirma că, potrivit corespondentului publicației, se intenționează ca noul domnitor al Moldovei să fie propus pentru tronul Țării Românești.
Votul de la București a fost relatat pe larg de „Wiener Zeitung” în ediția din 10 februarie 1859, p. 1). „Die Presse” (1859, 9 februarie, p.3) citează ziarul „Anunciatorul Român” în legătură cu anunțul lui Alexandru Ioan Cuza, care „jură să respecte constituțiile celor două Principate”. De asemenea, cotidianul austriac relatează că partida noului domnitor a promovat politica unionistă în spațiul românesc. Nu în ultimul rând, este menționată intenția Imperiului Otoman de a trimite trupe la Dunăre pentru a asigura stabilitatea în zonă, demers care, în opinia ziariștilor austrieci, contravine convențiilor internaționale.
Unirea de la 1859 a reprezentat un semn al unei noi etape în istoria politică a regiunii, cu implicații asupra viitorului relațiilor internaționale și a stabilității politice în Europa Centrală și de Est. Pentru poporul român și nu numai, Alexandru Ioan Cuza rămâne o figură măreață care, pe parcursul unei domnii de numai șapte ani, a pus bazele economice și constituționale ale României moderne, deschizând astfel calea către Independență și Marea Unire. „La scară europeană, numele său poate și trebuie să fie alăturat celor ale lui Cavour și Bismarck, care, în alt context istoric, au pus bazele statelor italian, respectiv german” (Pop & Bolovan, 2018, p. 457).
Cetățeanul TV
