Bucureștiul a fost împărțit în patru sectoare prin Legea Municipiului București din 1 martie 1926, intrată în vigoare în 1927: Sectorul Galben (astăzi: Sectorul 1 fără părți vestice și jumătatea vestică a Sectorului 2); Sectorul Negru (astăzi: Sectorul 3 și jumătatea estică a Sectorului 2); Sectorul Albastru (astăzi: actualele Sectoare 4 și 5); Sectorul Verde (astăzi: partea estică a Sectorului 6 și părți vestice din Sectorul 1).
Fiecare sector avea primarul și consiliul său.
Legea pentru organizarea administrației comunale a orașului București mai prevedea 13 comune suburbane (foste așezări rurale), respectiv Băneasa, Colentina, Fundeni, Pantelimon, Principele Nicolae, Dudești-Cioplea, Popești-Leordeni, Șerban- Vodă, Militari, Roșu, Regele Mihai, Grivița și Lupeasca.
Citește și Institutul care a salvat milioane de vieți. La pas prin Sectorul 5
În august 1927, Nicolae Minovici preia funcția de primar al sectorului III Albastru, care cuprindea, printre altele, mahalalele Rahova, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, azi în Sectorul 5.
Acolo a găsit străzi fără trotuare, nepavate și necanalizate, majoritatea luminate prost sau deloc, cocioabe și maghernițe insalubre, înghesuite și înconjurate de mormane de gunoi.
Prin acțiunile sale, Nicolae Minovici a intrat în folclorul de mahala: „Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop!”. Străzile au fost periodic curățate și multe dintre ele pavate, iar maidanele transformate în parcuri, cum a fost cel din spatele tribunalului. A ridicat un cămin pentru gunoierii și măturătorii sectorului și a construit primele WC-uri subterane din București.
N-a candidat, dar a fost ales primar!
În 1934 a fost ales primar de locuitorii comunei Băneasa – astăzi cartierul cu același nume – fără să candideze.
A oferit burse elevilor silitori din comună. Se mai păstrează liste din anii 1905 – 1912, cu sute de locuitori din comuna Băneasa, pe care Nicolae Minovici i-a împrumutat cu bani pentru diverse necazuri: recuperarea casei, spitalizări sau înlesniri pentru cumpărare de alimente sau lemne pentru iarnă.
Trei frați care au făcut enorm pentru România
Născut pe 23 octombrie 1868, la Râmnicu Sărat, Nicolae a fost al șaptelea copil în viață al familiei lui Ștefan Minovici, familie modestă de aromâni, din clasa mijlocie, care a reușit să se realizeze social și spiritual prin muncă și talent.
A avut doi frați la fel de celebri: Mina Minovici, fondator al sistemului medico-legal român modern, una dintre cele mai proeminente personalități din acest domeniu din Europa timpurilor sale, și Ștefan Minovici, chimist, membru corespondent al Academiei Române din 1925 și membru fondator al Academiei de Științe din România.
După bacalaureatul din 1891, Nicolae s-a înscris la Școala de Belle-Arte, cursuri pe care le-a urmat timp de un an. Intervențiile fratelui său mai mare, Mina, l-au determinat în final să se înscrie la Facultatea de Medicină.
În anul 1898, Nicolae Minovici a obținut titlul de doctor în medicină, cu lucrarea „Tatuajele în România”, publicată în același an, lucrare unică în istoria României.
Și-a continuat studiile la Berlin între 1899-1901. Întors in România, a înființat în 1906 prima Societate de Salvare din Balcani, care timp de peste 30 de ani a fost întreținută din veniturile proprii, deși serviciile sale, potrivit legii, trebuiau asigurate de Primăria Bucureștilor.
A pus bazele primului birou de asistență socială, în cadrul căruia avea grijă de o parte din cei 13.000 de cerșetori din vremea aceea, mai ales de copii și bătrâni.
În 1934, a creat primul spital cu serviciu permanent de urgență din România, al doilea din Europa după cel din Moscova. Apoi, în 1936, Școala Samariteană.
Nicolae Minovici a reușit, în 1896, în premieră în România, identificarea unui infractor baza urmelor digitale.
A publicat lucrarea „Studiu asupra spânzurării” pentru care a efectuat o serie de experimente asupra spânzurării, obiectul acestor studii fiind propriul său corp. La început singur, apoi asistat. Cel mai mult a rezistat atârnat 21 de secunde și se presupune că forma de cancer laringeal care l-a ucis a fost consecința acestor spânzurări repetate.
A trecut la Domnul pe 26 iunie 1941.
Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”
Nicolae Minovici a lăsat bucureștenilor o perlă arhitecturală, Vila cu clopoței cu colecția de artă populară, de lângă Fântâna Miorița, care poate vizitată. Vila cu clopoţei a fost redeschisă în mai 2016.
Economiile sale bănești au fost donate în întregime, către finalul vieții, asociațiilor care se ocupau de copii abandonați sau orfani.
Inima reginei
Medicul Nicolae Minovici a fost chemat, în seara zilei de 18 iulie 1938, la Castelul Pelişor să scoată inima din pieptul Reginei Maria, după constatarea decesului acesteia, pentru a fi tratată conform dorinţei ei testamentare, din anul 1933.
Inima a fost îmbălsămată, pusă într-o casetă de argint octogonală şi învelită într-un steag dublu – pe de o parte drapelul României, pe de alta steagul Marii Britanii. Toate acestea au încăput apoi într-o altă casetă, din argint aurit şi cu ornamente din pietre preţioase, iar întreg ansamblul a fost transportat cu bricul Mircea la reședința reginei din Balcic, unde a fost depusă cu toate onorurile.
Cetățeanul TV
