Marele istoric Constantin Daicoviciu, în calitatea sa de președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, îi scria Primarului General al Capitalei, în ianuarie 1948, că în zona Ferentarilor existau două cruci, una fiind de fântână.
Constantin Daicoviciu menționează despre prima cruce că este cea ridicată în 1829.
Puțul și crucea se găseau pe strada Ferentari și în scrisoare se făcea recomandarea păstrării fântânii și mutării crucii. Acest demers se făcea în condițiile desfășurării lucrărilor de sistematizare al cartierului Ferentari ce impuneau mutarea acestor monumente.
În referatul secretarului-director al Comisiei Monumentelor este redată inscripția descifrată de acesta în cadrul deplasării pe teren pe care a avut-o cu arhitectul Horia Teodoru, cel care a realizat detaliile iconografice și măsurătorile monumentelor.
Mai precis, cucea se găsea la intesectia șoselei Măgurele cu strada Sebastian, în zona blocurilor muncitorești din Ferentari.
Pe crucea din piatră era ca imagine principală o reprezentare inedită în ceea ce privește iconografia crucilor și anume Buna Vestire, având câte un înger înaripat de fiecare parte, elemente grafice despărțite de inițialele NI. KA.
Sub terminația superioară sculptată se găsesc inițialele I.N.Ț.I, iar sub aceasta inițialele Is., pentru ca sub icoană să se continue cu Hs.
Acoperişul/căciula este în formă de trunchi de piramidă cu baza mare în sus. Crucea este de mari dimensiuni: 2,42 m la care se adăuga terminația de 0,22, cu lungimea brațelor de 1 m, cu lățimea de 0,44 și grosimea de 0,45.
Pe suprafața sa are un model cu motive fitomorfe. Scena Bunei Vestiri se află la răscrucea brațelor: Maica Domnului în genunchi profil destra, Arhanghelul Gavriil în picioare, profil senestra, cu capul ușor plecat și ramura de crin în mâna sa dreaptă.
Personajele au aureolă și sunt îmbrăcate conform iconografiei generale.
Deasupra capului Sfintei Fecioare este un mănunchi de raze care semnifică prezența Sfântului Duh. Sfinți, posibil Prooroci, se află pe brațul stâng și drept: două personaje poziţionate față în față cu mâinile ridicate în poziţia de adorare, reprezentate în genunchi.
Sus, la fiecare în parte, este înscris numele, din păcate, ilizibil. Înscrisul este cu alfabet chirilic, în limba română și este greu lizibil. Are 20 rânduri. Crucea era direct înfiptă în pământ, iar dacă ar fi avut soclu s-ar fi ridicat la înălțimea de trei metri.
Textul
Inscripția în limba română cu alfabet chirilic avea următorul text: „Cu mila și ajutorul celui în treime slăvit Dumnezeu s-au ridicat această S(fântă) cruce în slava Bunei Vestiri a Prea Curatei Maici și s-au făcut acest puțu… sa H. Dinu, la anul 1829 (cu cifre arabe), pe vremea împăratului Neculai Pavlovici, de rb. lui Dumnezeu I. Tănase cismarul, i I. Petre tbc., Zoe, Dumitru, Elena i I. Tănase”. Inscripția continua cu alte nume scrise până în partea inferioară.
Pe spate se găsea textul „1852 (cu cifre arabe), oct., cu ajutorul lui Dumnezeu s-au rădicat al doilea, de dumnealor Dumitrache, Rada…” continuat cu alte nume de pomelnic. O altă inscripție se găsea pe capătul drept al crucii: „De d. logofăt Ioan Dersc, Evodchia, Toma, veșnica pomenire”.
Din aceste inscripții rezulta că această cruce era una de fântână, ridicată în 1829 avându-l drept ctitor pe cismarul Tănase și care a fost refăcută în anul 1852.
Menționarea numelui țarului rus arată că ar fi putut fi ridicată în cinstea armatelor rusești care reușiseră să elibereze o serie de orașe ocupate de turci, dar și de faptul că în perioada respectiva orașul a cunoscut o serie de molime și ar putea fi o cruce ridicată cu scopul aducerii aminte.
Paulin Popescu este de părere că această cruce este o mărturie a demersului rusesc de la începutul secolului al XIX-lea de „eliberare a creștinilor din peninsula Balcanică”, aflăm de AICI.
Cetățeanul TV
