Aflat în extremitatea estică a Sectorului 5, cartierul Ferentari are, nu de ieri, de azi, reputația, discutabilă, uneia dintre cele mai „deochiate” zone ale Bucureștilor.
Însă, spre sfârșitul celui De-Al Doilea Război Mondial și în primii ani de după încheierea lui, cartierul Ferentari era, fără doar și poate, cartierul general al celor mai periculoase bande de criminali din capitală.
Citește și Soții Ceaușescu. S-au îndrăgostit pe strada Veseliei și au condus România
Dar, nu doar Ferentariul era pe atunci un loc foarte periculos, ci întreg Bucureștiul, pe fondul sărăciei și a armelor care existau la populație.
„Contribuția” ocupantului sovietic
La atmosfera de teroare contribuia cu vârf și îndesat și ocupantul sovietic.
Din „Jurnal, 1935-1944: Anii fasciști” al lui Mihail Sebastian aflăm: „Sălbăticie, teamă, neîncredere. Soldații ruși violează femeile (după cum îmi povestea Dina Cocea ieri). Soldații opresc mașinile, scot afară șoferul și pasagerii, se urcă la volan și demarează. Magazine jefuite. În după-amiaza aceasta, la Zaharia, trei dintre ei au spart magazinul și au furat ceasuri. (Ceasurile sunt jucăriile pe care le plac cel mai mult.)”.
Mii de pușcăriași fuseseră grațiați în 1944, iar arme sovietice se găseau din belșug, așa că în cartierele mărginașe ale Capitalei, în special în Ferentari, se înmulțiseră bandele care acționau după modelul celor mafiote de peste Atlantic.
Bandiți, tâlhari și criminali deveniseră adevărate legende, doar pronunțarea numelor lor zbârlind părul bucureștenilor.
Faimoșii Balaurul și Chioru
În 1944-1945, una dintre cele mai puternice și sângeroase bande bucureștene era cea din Ferentari condusă Gică Cioc, zis Balaurul, care comitea crime în serie folosind pistoale automate rusești.
La fel de faimos ca Balaurul, era alt criminal, Nae Chioru, pe numele real Nicolae Purerică, care se ascundea tot în case din Ferentari.
Nae Chioru și-a făcut de cap în București până când Eugen Alimănescu, angajat în Poliție după ce se înscrisese în PCR în 1945, devine comisar-șef la Brigada 4, care se ocupa de combaterea bandelor înarmate.
De frica lui Alimănescu, a cărui echipă nu negocia cu infractorii, ucigându-i direct, banda lui Nae Chioru, dat în urmărire generală pentru mai multe crime, jafuri şi tâlhării, majoritatea petrecute în Ferentari, și-a mutat teritoriul infracțional în Transilvania.
Alimănescu pe urmele lui Chioru
În 1947, în Oradea jafurile și crimele se țineau lanț, victimele fiind tranșate ca animalele la abator.
Comisarul Eugen Alimănescu a bănuit, după modul de operare, că era banda lui Nae Chioru, pe care îl vâna de multă vreme.
În prima fază, polițiștii veniți de la București au distrus alte două bande de tâlhari, provenite tot din Capitală, recuperând zeci de arme, ustensile de spart case de bani şi bunuri furate.
Însă, crimele continuau, victime fiind, cu precădere, oameni de afaceri care soseau la Oradea cu trenul.
Alimănescu și oamenii lui au intrat pe fir și l-au descoperit pe Chioru într-un tren cu destinația Oradea.
L-au urmărit și când, la destinație, a încercat, împreună cu alți patru membrii, să atace victima, pe care pusese ochii, dar „alimăneștii” i-au secerat cu rafale de gloanțe.
Cetățeanul TV
