Marius Balo, profesorul român care şi-a petrecut ultimii opt ani în închisorile comuniste din China, a fost în sfârşit pus în libertate şi s-a întors acasă. În noaptea de duminică spre luni, aproape de miezul nopţii, el a aterizat pe aeroportul din Cluj, după un drum istovitor.
Marius Balo a fost eliberat în urmă cu o lună dintr-un penitenciar din Shanghai, mai exact pe 27 martie, însă nu s-a putut întoarce acasă din cauza lockdown-ului impus de autorităţi în marea metropolă chineză. În tot acest timp, el şi-a luat de patru ori bilete de avion pentru România, dar de fiecare dată zborurile au fost anulate şi a fost nevoit să rămână în China.
Profesorul clujean a povestit cum şi-a petrecut ultima lună în China şi a descris şi atmosfera sumbră de pe străzile Shanghaiului, metropola de 26 de milioane care a intrat într-un lockdown prelungit în această lună.
Avionul anulat de mai multe ori
„Mi s-a confirmat azi dimineaţă noul bilet cumpărat de miercuri. Am făcut două teste COVID la două clinici diferite, mi-am configurat două aplicatii (WeChat & AliPay) care afişează starea de sănatate şi rezultatele acestor teste, iar apoi am făcut o rezervare pentru un taximetru special, acreditat de autorităţi, care să mă aducă la aeroport. Autostrăzile sunt libere, drumurile sunt pustii, singurii pietoni pe străzi sunt pisicile. E lumea lor!”, a spus Balo.
„Am visat doar la acest moment”, a mărturisit Marius Balo, care a făcut apel la divinitate şi a mulţumit pentru că în sfârşit Dumnezeu i-a oferit şansa să se întoarcă în siguranţă acasă: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu, am ajuns chiar de Paşte acasă. Sunt foarte obosit, nu am mai dormit de trei zile şi sunt foarte emoţionat. Am mai spus-o, e cea mai fericită zi din viaţa mea, cu siguranţă.”, a declarat profesorul român la întoarcerea acasă.
El a povestit şi iadul prin care a trecut în puşcăriile comuniste ale Chinei, în condiţii absolut inumane. Tratat mai rău decât un criminal în serie, românul a îndurat cu greu condiţiile de acolo. „De două ori pe lună eram scos din cuşcă şi dus într-o alta, legat fedeleş de mâini şi de picioare într-un scaun de metal ce semăna izbitor cu un scaun electric în timp ce mi se repeta obsesiv că singura mea şansă este că, odată ajuns în faţă judecătorului, să îi implor milă cu lacrimi în ochi”, a povestit profesorul clujean.
Cetățeanul TV