Unul dintre cele mai impresionante monumente ale sectorului 5 se află amplasat în parcul Bisericii Domnița Bălașa, din strada Sfinții Apostoli nr. 60.
Monumentul Domniței Bălașa, realizat în anul 1881, este considerat una dintre cele mai reușite lucrări ale celebrului sculptor Karl Storck. Născut în Germania, la Hanau, Karl Storck s-a stabilit în București în 1849, fiind un precursor al sculpturii statuare, portretistice și al celei decorativ-monumentale.
Statuia, realizată din marmură de Cararra, o reprezintă pe domnița Bălașa (1693-1752), una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu și este amplasata in curtea ce înconjoară Biserica Domnița Bălașa. Domnița e reprezentată într-o frumoasă rochie de epocă, ținând în mână un hrisov.
Soclul, și el din marmură de Cararra, poartă stema familiei Brâncoveanu. Pe soclu sunt înscrise numele moșiilor care au constituit zestrea acordată bisericii, precum si textul „Domnița Bălașa, fiica lui Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, a fondat acest așezământ la anul 1751”.
Monumentul este înscris pe Lista monumentelor istorice din România.
Statuia, ascunsă de comuniști
Inițial, statuia a fost instalată în careul format de clădirile Așezămintelor brâncovenești spre Calea Rahovei, spre sud față de biserică, unde se aflau, înființate de domniță, o școală de carte românească, iar din 1745, și un azil de bătrâne. Când Așezămintele au fost demolate în anii 1980, statuia a demontată și depozitată pe alt amplasament, fiind astfel salvată de la demolare.
Statuia fost readusă în curtea bisericii în 1992, dar a fost montată spre nord.
Povestea tristă a Domniței Bălașa
Fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu, Domniţa Bălașa are o poveste tristă. Bălașa s-a născut in anul 1693, în al cincilea an de domnie al tatălui său și, ajunsă la vârsta de 15 ani, în mai 1708, a fost măritată, la dorința lui Constantin Brâncoveanu, cu Manolache Lambrino San Chirita Andronache Rangavi.
Intrat în dizgrația sultanului Ahmed al III-lea, Constantin Brâncoveanu avea să piardă în 1714 tronul Țării Românești. Familia domnitorul a fost luată pe sus de turci şi dusă la Constantinopol.
Bălaşa a fost închisă în închisoarea femeilor, Ceauş Emini, unde turcii au torturat-o zile în şir pentru a afla unde sunt ascunse averile tatălui ei.
Aici, în închisoare, Bălaşa și-a întâlnit mama, pe Marica Brâncoveanu, şi, după câteva luni de detenție, au asistat împreună pe 15 august 1714 la cumplita ucidere a lui Brâncoveanu şi a celor patru băieți ai domnului: Constantin, Ștefan, Radu și Matei.
După moartea tatălui şi a fraţilor, Bălaşa a rămas în continuare sub robie, ajungând în cele din urmă la închisoarea Bostangi Başa, unde a stat închisă timp de şapte luni.
Bălașa și mama sa au scăpat abia după ce au fost răscumpărate cu o mare sumă de bani. Femeilor li s-a interzis întoarcerea în ţară. Astfel, au fost exilate la Kutias, în Caucaz. Abia în noiembrie 1716, fiica lui Brâncoveanu şi mama ei au reuşit să se întoarcă pe pământ românesc.
Domnița Bălașa s-a stins din viață în 1752. Mormântul ei se află în biserica pe care a ctitorit-o, pe partea dreaptă, înfrumusețat cu un impunător monument funerar, intitulat „Întristarea“, operă a sculptorului Ion Georgescu, realizată în anul 1884.
Cetățeanul TV
