Turiștii amatori de artă bisericească ce ajung în Capitală nu trebuie să rateze Biserica „Sf. Ilie-Gorgani”, unul dintre monumentele istorice cele mai cunoscute din sectorul 5 dar și ale Capitalei.
Este unul dintre monumentele istorice și de artă bisericească pe care Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al sectorului 5 le recomandă vizitatorilor.
Venind dinspre Palatul Parlamentului și traversând Podul Izvor spre Parcul Cișmigiu, nu ai cum să ghicești că în spatele primului rând de case de pe Splaiul Independenței se ascunde o bijuterie arhitectonică: o biserică albă, ridicată pe o movilă de pământ, cu un aspect impunător, conferit şi de treptele monumentale din marmură, ce-i străjuiesc intrarea.
De unde se trage numele bisericii
Potrivit istoricilor, pe locul actualei biserici a existat o bisericuță de lemn, care și-a tras numele de la movila pe care a fost ridicată: dealul Gorganului sau al Gorganilor, care făcea parte, se pare, din podișul de odinioară, în care Dâmbovița şi-a săpat albia.
Nicolae Iorga, însă, credea că numele bisericii vine de la un boier al lui Matei-Vodă, Gorgan Spătarul.
„Între bisericile vechi, se mai înşiră aceea […] a Gorganului, pe care n-o cred numită după biata modâlcă de pământ pe care e clădită, ci de acel Gorgan Spătarul, cumnatul lui Matei‑Vodă, care-l ajută credincios în răscoala şi izbânda lui”, menționa Nicolae Iorga în Istoria Bucureștilor.
Zidită în timpul domniei lui Vodă Caragea
Actuala biserică, ce poartă hramul Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, a fost zidită din temelii, în timpul domniei lui Ioan Caragea Voevod (1812-1818), ctitori fiind paharnicul Manolache Hrisoscoleo, soţia acestuia, Elena, clucerul Radu Voinescu, paharnicul Ştefan Voinescu şi epitropul Gheorghe Artino. La ridicarea sfintei biserici a contribuit și breasla neguţătorilor cojocari, una dintre cele mai importante din Bucureștii acelor vremuri.
Arhitectura sa deosebită are la bază un plan grecesc, adaptat însă artei ecleziale româneşti din secolul al XIX-lea, caracterizată de numeroase împrumuturi şi îmbinări între diferite stiluri. La intrare se află pridvorul, pe care se sprijină turla. Portalul uşii de la intrare este sculptat în piatră, cu elemente artistice care aparţin artei post-brâncoveneşti. În interior, în partea sudică, se află şase morminte, acoperite cu lespezi de piatră şi inscripţii chirilice şi greceşti (1814-1834).
Interiorul a fost pictat în timpul domniei lui Alexandru Nicolae Şuţu Voevod, atunci când s-a scris şi pisania, în noiembrie 1819.
Loc de rugăciune pentru membrii Mișcării Legionare
Biserica Sf. Ilie Gorgani a fost locul de rugăciune al membrilor Mişcării Legionare, fiind denumită și „biserica legionarilor”. În ziua de 13 februarie 1937, aici s-a săvârşit slujba înmormântării eroilor legionari Ionel Moţa şi Vasile Marin, care au căzut în Spania, la Majadahonda, în lupta împotriva comunismului, alături de trupele generalului Franco.
Se ştie că membrii Mişcării Legionare au contribuit și la construirea scărilor de marmură, care urcă din str. Silfidelor până la biserică, aşa cum spunea arhitectul Nicolae Goga (1912–1995).
Cetățeanul TV
