Pe locul în care se află magazinul Kaufland Ferentari, sectorul 5 al Capitalei, în 1931 își începea activitatea fabrica „Metalurgia Manotehnica”, profilată pe execuția de produse de cazangerie, care, după naționalizare, a devenit producătoare de pile.
Ziarul Cetățeanul și Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al Sectorului 5 vă propun o incursiune în istoria acestui monument.
În 1945, fabrica se transformă în Societatea Anonimă pe Acţiuni „Metalurgia Manotehnica”, după cum aflăm din Monitorul Oficial, partea a II-a, Anul CXIII – Nr. 252 din 3 noiembrie 1945:
„Subsemnații Ion I. Mirescu, din București, şos. Măgurele Nr. 24 bis; Constanța I. Mirescu din Buc. şos. Măgurele Nr. 24 bis; ing. Iulman Psahia din București, str. Nicolae Bălcescu Nr. 9; Mandler S. Marian din București, strada Popa Nan Nr. 171; Jean Schweitzer din București, calea Ferentari Nr. 78; Wilhelm Mayer din București, șos. Oltenița Nr. 62; Crăiuț Gheorghe, calea Ferentari Nr. 82; Benedict Gavel din București, str. Puţul cu Apă Rece Nr. 22; Călinici Ștefan din București, calea Văcăreşti Nr. 336; Marinescu loan din Bucureşti str. Semănătorului Nr. 45 şi Bucur Vasile din Bucureşti, str. Păunaşul Codrilor Nr. 18, constituim o societate anonimă pe acțiuni cu denumirea „Metalurgia Manotechnica”, cu un capital de lei 2.000.000 împărțit în 200 acţiuni a 10.000 lei acţiunea nominativă.
Obiectul societăţii este: Întreprinderi pentru comerţul şi industria metalurgică.
Sediul societăţii noastre este în Bucureşti, Calea Ferentari Nr. 72-76”.
Citește și O plimbare istorică pe Calea Rahovei. La pas prin sectorul 5
„Prin Decizia ministerială nr. 5285 din 21 ianuarie 1948 d-l Marcu David se numește administrator unic la întreprinderea „Manotehnica” din București, calea Ferentari Nr. 72-76. Mandatul administratorului unic anterior încetează”, era textul publicat în Monitorul Oficial nr. 21 din 27 ianuarie 1948.
Naționalizarea
Prin Legea Naţionalizării din 1948, pe numele ei complet „Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi”, Manotehnica trece în proprietatea statului.
Atunci circa 90% din economia ţării a fost, pur și simplu, confiscată, deoarece deși legea prevedea anumite condiţii pentru despăgubiri, acestea nu au fost acordate niciodată. Din acest punct de vedere, nu era o adevărată lege de „naţionalizare”, cât o lege de „confiscare” a proprietăţii private.
Au fost etatizate 1.060 de întreprinderi, detaliate pe parcursul a 28 de anexe, separate pe domenii de activitate. În noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor şi caselor de sănătate, iar până în 1950 asupra farmaciilor, întreprinderilor chimice şi a tuturor unităţilor economice şi social-culturale, precum şi a unei mari părţi din locuinţe de proprietate privată. Legea a deschis calea pentru colectivizarea agriculturii româneşti.
Manotehnica apărea în anexa „Întreprinderile prelucratoare de metale, santiere navale, întreprinderi producătoare de instrumente de precizie și de material electrotehnic, garaje și ateliere de reparat auto”:
1. Filiera (fabrica de scule) Bucuresți.
2. Lăzărescu Eugen, (mob. metal) Bucurețti.
3. Ilbra (strungărie) București.
4. Comatin, (fabrica șuruburi) București.
5. Voja (mob. metal) București.
6. Feld Petre (art. presate) București.
7. Mipa (scule) București.
8. T. N. C. (mașini Aragaz) București.
9. Manotehnica (cazangerie) București.
De la cazangerie la Kaufland
La 1 martie 1958 întreaga fabrică de cazangerie s-a transferat la Uzinele Vulcan București, în locul acesteia transferându-se secția IV pile din cadrul întreprinderii Semănătoarea – București, rezultând astfel Fabrică de Pile București.
Începuturile fabricării de pile se situează în perioada interbelică, când la întreprinderea Semănătoarea București fusese organizată o secție care a asimilat principalele tipuri de pile cerute pe piață internă. La 1 ianuarie 1971 Fabrică de Pile București este integrată în cadrul Întreprinderii de Mecanică Fină București, în care a funcționat că Secția III Pile, pâna la 7 martie 1991, când s-a constituit S.C. Fapiro S.A. București.
În decursul activității sale – cu profil de fabricare pile, raspile și cuțite pentru mașini pentru industria lemnului, fabrică a cunoscut următoarele etape de dezvoltare:
1958-1961 – fabrica a fost dotată cu utilaje specifice fabricării de pile (ciocane de forjă, cuptoare, mașini de danturat pile, mașini de șlefuit pile etc.) și au fost realizate diverse amenajări în cadrul fabricii (magazii, drumuri și rețele uzinale). Halele în care se desfășurau activitățile productive au fost construite încă din anii 1931-1938.
1969 – 1975 – datorită creșterii necesarului de pile pe piață internă și a ieșirii cu aceste produse și la export, întreprinderea și-a completat parcul de utilaje, iar tehnologia de fabricație a pilelor a fost completată cu un nou procedeu având la baza un brevet de invenție românesc, respectiv realizarea de pile din oțel de îmbunatațire, în loc de oțel special de pile.
1983 – 1989 – s-a realizat completarea parcului de utilaje cu noi mașini care să asigure o productivitate mai mare sau o precizie mai ridicată în cadrul atelierelor productive; totodată s-a urmărit și modernizarea atelierului de SDV-uri prin dotarea cu utilaje mai performante, precum și dotarea fabricii cu stația de neutralizare (aferentă atelierului de tratamente termice) și cu instalații de recuperare a energiei.
7 martie 1991 – Manotehnica a devenit S.C. Fapiro S.A. București – întreprindere profilată pe fabricarea pilelor, raspilelor și cuțitelor pentru mașini din industria lemnului, constituindu-se că societate comercială de sine stătătoare prin reorganizarea Întreprinderii de Mecanică Fină București și desprinderea din aceasta a fostei secții III pile.
În 2015, pe locul Fapiro s-a deschis Kaufland Ferentari.
Cetățeanul TV
