Printre marile „tezaure” istorice pe care Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al sectorului 5 vă invită să le aflați, se află și un frumos și vechi edificiu, care se află pe strada Ilfov la nr. 6.
Clădirea, ce găzduiește în prezent Judecătoria Sectorului 3, a aparținut lui Mihalache Ghica, marele ban al Țării Românești și frate al domnitorilor Grigore și Alexandru Ghica, și un mare cărturar, filantrop și întemeietor.
Mihalache Ghica, boier renascentist
Mihalache Ghica, înainte de 1834, reușise să-și formeze o colecție de antichități ce a fost expusă în această locație.
Pasionat istoric și arheolog, Mihalache Ghica a pus bazele numismaticii românești, realizând prima mare colecție de monede vechi, care a fost găzduită în această casă, locul în care a fost creat, de altfel, și primul Muzeu de Arheologie București.
Despre existența acestui muzeu în casele sale, ne vorbește Cezar Bolliac în 1873, afirmând că „palatul părintesc al lui Mihalache Ghica era un adevărat muzeu de antichități adunate din țară”.
Mihail D. Ghica cunoscut și ca Mihalache Ghica (n. 1794 – d. 1850) a fost amator de literatură și pictură, arheolog, colecționar de obiecte de artă și antichități, numismat, din 1842 membru al Societății de istorie și Arheologie din Odesa și fondatorul Muzeului Național din București. A fost numit de fratele său Grigore al IV-lea Ghica în funcția de mare vistier, în locul lui Barbu Văcărescu, și în anul 1837 a devenit Mare Ban.
Palatul lui Mihalache Ghica, rechiziționat de nemți în al Doilea Război Mondial
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a găzduit Comandamentul Aviației Germane, fiind ocupat de ostașii români în dimineața zilei de 24 august 1944. Mai târziu, casa devine sediul Prefecturii județului Ilfov, iar din 1949, a Sfatului Popular al regiunii București.
Mihail Ghica a fost fiul Marelui ban Dimitrie (Dumitru) Ghica și al celei de a treia soții a acestuia, Elena Razu. A fost fratele a doi domnitori ai Țării Românești, Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828) și Alexandru D. Ghica (1834-1842). S-a căsătorit după 1823 cu Catinca Faca și a avut ca descendenți pe Elena (Dora d’Istria), Matei (1828 – 1852), Gheorghe (1830-1896), Olga (1832-1867) căsătorită cu beizadea Grigore M. Sturdza (fiul domnitorului Moldovei Mihail Sturdza), Vladimir (1833-1905) căsătorit cu Elisa Crețulescu și Sofia (1841-1864) căsătorită cu contele O. Rurke, așa cum rezultă din Arborele genealogic aflat în Anexele lucrării lui Ioan C. Filitti.
Bancher nepriceput
Sub domniile lui Grigore și Alexandru D. Ghica, Mihail Ghica a ocupat diverse funcții, ajungând Mare Ban și Vornic din Lăuntru (ministru de interne). În anul 1822 a dobândit rangul de postelnic, efor al spitalului Sf. Pantelimon.
În 1824 a fost numit de fratele său Grigore al IV-lea Ghica în funcția de mare vistier, în locul lui Barbu Văcărescu, iar în 1837 devine Mare Ban. Anastasie Iordache menționează că Mihail Ghica era unul dintre cei mai stimați membri ai familiei sale, însă n-avea nici un talent pentru noua funcție de mare vistier. Mihail Ghica este înlocuit la vistierie în 1829 cu Alecu Filipescu-Vulpea („omul de încredere al Rusiei”- după Ion Ghica). „Era un boier cult pentru timpul său – scrie I. C. Filitti – dar din nenorocire și foarte cheltuitor. El a fost brațul drept al fratelui său în timpul domniei acestuia și asupra lui mai ales s-au aruncat toate învinuirile pentru greșelile lui Alexandru Vodă”.
Inițiator al Muzeului Național de Istorie
Om cultivat, amator de literatură și pictură, arheolog, colecționar de obiecte de artă și antichități, numismat, din 1842 membru al Societății de istorie și Arheologie din Odesa a fost fondatorul Muzeului Național din București. Cu denumirea completă „Muzeul Național de Antichități”, acesta a fost înființat la 4 februarie 1834, în localul Colegiului Sf. Sava din București, prin donarea de către vornicul Mihail Ghica a colecției sale de antichități. A stat la baza actualului Muzeu Național de Istorie a României.
Arheolog de succes
Dora d’Istria, vorbind despre tatăl său, Mihail Ghica, scria că adunase acasă în muzeul său, toate antichitățile ce putuse să sustragă de la nepăsarea țăranilor. Elias Regnault, în Principatele Dunărene, vorbește de spada lui Carol XII, găsită la Târgoviște ce se păstra în acest muzeu , cu inscripția „Carolus XII Suecorum Rex.”
În anul 1836, banul Mihalache Ghica, însoțit de ruda sa prin alianță Vladimir de Blaremberg, „inginerul statului”, întreprind săpături arheologice la Caracal, descoperind un sarcofag de piatră și o „gropiște” (cuptor de cărămizi); la Slăveni-Romanați, cei doi însoțiți și de consulul Franței, marchizul de Châteaugiron, au descoperit un sanctuar subteran al zeului Mithra.
În colecțiile sale de antichități figurau și două inscripții pe plăci de fier, găsite în județul Romanați, din timpul împăraților Hadrian și Marc Aureliu, prima datată din primele decenii ale celui de al doilea secol al erei creștine, pentru acordarea dreptului de căsătorie (connubium) unor soldați din cohortele ilirice.
Cetățeanul TV
