Inițial, n-a venit la întâlnirea stabilită cu micuții, din parcul Sebastian, în sectorul 5, pentru că ploua cu găleata. Am crezut, împreună cu micuții din sectorul 5, că pe Scufița Roșie o fi topit-o ploaia sau o fi mâncat-o lupul.
Ehei, ne-a păcălit: a lipsit la prima întâlnire, dar și când a revenit, ce mai regal de teatru a mai prezentat în fața micuților!!! Împreună cu Lupul și cu Bunicuța, Scufița a entuziasmat “țarcul teatral”, amenajat de Primăria sectorului 5 și de consilierii Centrului Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” în parcul Sebastian, transformat într-un adevărat teatru în aer liber al sectorului 5.
CITEȘTE ȘI Aladin și-a adus covorul fermecat în parcul Sebastian
Trăiască Magda, trăiască Scufița Roșie, trăiască Bunicuța, jos Lupul!
„Atelierul Magdei”, celebra și valoroasa trupă de teatru, întemeiată de actrițele Magda Frîncu și Irina Enache, a pus din nou în scenă o nouă piesă, adaptată după minunata poveste pentru copii „Scufița Roșie”.
Cu mijloace scenografice extrem de limitate dar cu un joc care, cum v-am spus, i-a entuziasmat pe copii dar și pe însoțitorii lor, cam plictisiți la început, așa cum sunt, din păcate, mulți părinți captivați de gadgeturile electronice decât de bucuria propriilor copii, trupa din “Atelierul Magdei” a dovedit cu prisosință, încă o dată, că talentul și arta jocului sunt ingredientele succesului în Teatru, cu precădere în teatrul pentru copii.
În Sectorul 5, lupul mănâncă doar legume și fructe
Dacă pe Scufița Roșie o mai știm – sau măcar o intuim – mai naivuță, ca să nu zicem de-a dreptul prostuță, cum sunt destul de multe adolescente păcălite de latin-loveri, ehei, Bunicuța a fost un personaj de zile mari, o mare figură, ce mai!
Spunem acestea pentru că nu numai că l-a anihilat pe Lup, aruncându-l într-o groapă adâncă, dar l-a și determinat să devină vegetarian, contra eliberare, evident!!! Păi, ați mai auzit vreodată de un Lup vegetarian?! Ei, uitați că Bunicuța l-a pus să jure că o să mănânce numai varză, broccoli, dovlecei, roșii, sfeclă – și lista s-a lungit cu alte legume și fructe adăugate, frenetic, de micuții spectatori! Pentru că Bunicuța, că de-aia e bunicuță, a intrat în vorbă cu copiii, s-a sfătuit cu ei, i-a întrebat ce legume să-l mai oblige pe Lup să mănânce iar copiii au fost încântați să-i întocmească Lupului un lung “meniu” vegetarian. În subsidiar, copiilor li s-a dat de înțeles că este foarte bine să mânânce cât mai multe legume și fructe și cât mai puține din periculoasele preparate fast-food, preaparatele junk-food! Preparate care te umflă la burtică dar te îmbolnăvește la toate alea – de la stomăcel până la creieraș! Iar cărniță – doar de la Bunica de la țară, cei care mai are bunicuțe la țară, iar cei care nu mai au, părinții pot găsi multe bunicuțe sau bunici care să le vândă găini, puii, purcei etc. crescuți ecologic.
Scufița, Bunica, Lupul și Copiii, dans general!
În sfârșit, pentru că întotdeauna există și un final, de data aceasta foarte fericit, nu a dispărut nimeni – nici Scufița Roșie, nici Bunicuța (nici atât!) și nici măcar derbedeul de Lup! Lupul a promis, cu greutate dar a promis, că nu va mai mânca niciodată fetițe și nici alte cărnițe – și că va deveni un vegetarian convins! În aceste condiții, cu promisiunea Lupului “parafată” de copii, Bunicuța l-a iertat pe amărâtul carnivor și au pornit un dans frenetic la care a luat parte și mulțimea de copilași încântați!
Cea mai cunoscută poveste din Europa
Scufița Roșie este una dintre cele mai frumoase și cunoscute povești din folclorul european. Basmul este despre o fată și un lup mare și rău. A fost culeasă de folcloristul Charles Perrault (cu denumirea „Le Petit Chaperon Rouge”) și de frații Grimm (Rotkäppchen).
Versiunile orale ale „Scufiței Roșii” au circulat încă din Evul Mediu, însă erau mult mai sumbre, în locul lupului apărând un vârcolac. Prima versiune publicată a basmului, cea care îi apartine lui Charles Perrault („Le Petit Chaperon Rouge”), nu avea un final prea fericit – Scufița Roșie sfârșea mâncată de lupul cel rău.
Cea mai cunoscută versiune a poveștii – cea în care un lup se deghizează pentru a păcăli o fetiță care duce merinde bunicuței sale – a fost publicată în secolul al XIX-lea de către folcloriștii germani Frații Grimm.
Scufița Roșie în varianta spusă de Charles Perrault sfârșește mâncată de lupul cel rău. Urmează o morală (în versuri) în care fetele tinere primesc sfaturi despre cum ar trebui să învețe să distingă „lupii răi” din societate.
În versiunea fraților Grimm morala lipsește, însă povestea are un final fericit. În această variantă, după ce Scufița Roșie și bunicuța sunt mâncate de lup, apare un vânător care își dă seama imediat de cele petrecute și ia o foarfecă mare și taie burta lupului ca să le scape pe cele două nefericite, Scufița și bunica ei, care abia mai respirau. Apoi, vânătorul decide să umple burta lupului cu pietre. Povestea se termină cu cei trei care iau masa împreună și se înfruptă din bucatele aduse de Scufița Roșie.
Cetățeanul TV
