Primăria Bucureștilor concesiona, la sfârșitul veacului al XIX-lea, traseele pe care investitori privați operau tramvaiele.
Pe la 1890 concesionarii vin cu propunearea să extindă rețeaua în oraș, una dintre arterele destul de circulate fiind și Calea Rahovei, azi în Secorul 5.
Citește și Tramvaiul cu cai își face apariția pe Calea Rahovei. La pas prin Sectorul 5
Legătura cu rețeaua existentă se făcea din Piața Unirii, de astăzi, urcând vechiul traseu peste gârlă apoi pe lângă Palatul de Justiție până la ceea ce astăzi este intersecția Căii Rahovei cu Șoseaua Viilor.
Primăria, interesată de benefiiciile acestei idei și de redevințele de pe concesiune, normal, a dat girul acestor lucrări care, iarăși, normal, au fost publicate în presă, atât cea a puterii, cât și cea a opoziției. Ori dacă în presă criticile erau la același nivel cu laudele, cum suntem obișnuiți, iată că se arată și cetățenii interesați.
La 1 aprilie 1891, un „număr de 50 de proprietari și negustori de diferite branșe de pe Calea Rahovei” protestează față de primărie afirmând că „prin faptul înființării acestei linii, nouă comercianților, schimbându-se circulația populațiunii rurale din vecinătate cu care lucrăm, pe o altă stradă, să credeți d-le primar că după cum ne găsim actualmente într-o perfectă criză comercială vom fi dar și mai expuși la enorme pagube atât materiale cât și morale”.
Primăria s-a sesizat, iar în ședința Consiliului Comunal din 18 aprilie 1891 i se dă acestei plângeri rezoluție favorabilă hotărându-se: „să se așeze linii de tramvai pe zisa cale numai până în dreptul străzii Justiției, încunosciințându-se despre aceasta concesionarii respectivi pentru a lua măsuri în consecință”. Adică, doar de la cheiul Dâmboviței, până la strada Justiției, astăzi intersecția acestei străzi încă existente cu strada George Georgescu, sector al vechii Căi a Rahovei.
„Fiindcă li se strică alișu-velișu”
Se strâng 895 de semnături de la capi de familie ai locului pe un memoriu de 18 pagini adresat Consilului Comunal pentru a revoca decizia:
„Este cunoscut de toată lumea cum căile de comunicație sunt de interes public general; fie că îi strade șeneluite sau pavate, fie că îi ferată cu aburi, ori tramvaie sau omnibuse. Ele ca cel mai puternic factor la repedea dezvoltare a economiei naționale, înlesnesc calea progresului și exploatarea avuțiilor din orașe (…) după aceasta se cunoaște gradul de cultură și de civilisațiune al oricărui stat sau oraș. (…)
Această importantă linie de tramvaiu, înlesnea comunicația la un foarte însemnat număr de locuitori, cari, cea mai mare parte sunt meseriași și lucrători și au absolută și mare nevoie de viteza unui drum care să-i transporte mai în toate părțile orașului.
Prin urmare decisiunea luată pentru construcția acestei linii de tramvaiu a fost aplaudată și binecuvântată de toți cei din partea locului, care așteptau cu nerăbdare începerea, terminarea și punerea ei în circulație, mai cu seamă după asigurările ce ați dat prin întrunirile publice și prin publicitate.
Dar, fatalmente aflăm, că și această promisă speranță s-a stins din cauza că nisce interesați angii de pe la coada acestei linii ferate și cu alți vecini interesați în ocuparea trotuarelor, au cerut de la dv. ca să nu se mai construiască linia tramvaiului până la proprietatea Laptov, fiindcă li se strică alișu-velișu; se înțelege că li se împiedica și porcii ce cresc de a mai umbla vagabonzi pe stradă, care tot timpul anului sunt, de asemenea părăsiți, dând orașului un aspect barbar și o aparență sălbatică.”
Ca urmare, la 28 mai 1891 Consiliul a revenit asupra deciziei și linia de tramvai a fost construită și dată circulației.
Cetățeanul TV
