Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au redactat motivarea prin care l-au condamnat pe fostul primar general al Capitalei, Sorin Oprescu, la 10 ani şi opt luni de închisoare.
Sentinţa cuprinde şi motivele pentru care unul dintre judecătorii din complet a cerut o pedeapsă mai blândă, de şase ani.
Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, care l-au condamnat pe Sorin Oprescu definitiv la 10 ani şi opt luni de închisoare, şi-au justificat decizia arătând că au avut in vedere „imaginea publică falsă pe care şi-a creat-o, în condiţiile în care unicul său interes real, din funcţia de demnitate publică cu care a fost învestit, a constat în ridicarea nivelului propriei bunăstări, din banul public, şi consumarea plăcerilor vieţii, precum plimbări frecvente între proprietăţile sale luxoase şi la Viena, la hoteluri de lux, întreţinerea unei concubine costisitoare şi altele asemenea”.
Judecătorii au mai arătat că „responsabilitatea unei funcţii de demnitate publică presupune devotament şi sacrificiu, pentru crearea binelui comun, pe care inculpatul nu l-a realizat, în preocuparea sa pentru sine şi pentru propria sa imagine, disimulată”.
Magistraţii care l-au condamnat la închisoare pe fostul primar general al Capitalei au mai arătat că implicarea lui Sorin Oprescu „presupunea deparazitarea Primăriei Municipiului Bucureşti, cu instituţiile aflate în subordinea sa, de toată reţeaua de corupţie care o sufocă, în special cimitirele, controlate de clanuri de interlopi„.
CITEŞTE ŞI: Sorin Oprescu, dat în urmărite generală! Nu a fost găsit la nicio adresă
„În loc să ia măsuri pentru înlăturarea corupţiei, inculpatul a preferat să o controleze, prin oamenii săi de încredere, şi să împartă mita cu corupţii de sub nivelul său. În această inerţie şi de la nivelul bunăstării sale, parte trecută pe seama altora, inculpatul însuşi a rămas captiv în falsa sa imagine publică, prin urmare în convingerea eronată privind utilitatea sa, ca demnitar, şi în valoarea sa istorică”, se mai arată în sentinţa Curţii de Apel Bucureşti.
Judecătorii au arătat că „probele din dosar fac dovada unei alte identităţi şi a unei alte realităţi, pe care (n.r. Sorin Oprescu), încă, nu le acceptă”. Magistraţii au mai reţinut „abilitatea inculpatului în a-şi apropia oameni simpli, pentru a-i folosi în interesul său infracţional, de a-i intermedia şi aduce foloasele necuvenite, cu toţii păstrând tăcerea, într-o complicitate morală”.
Un judector a fcut opinie separat
Judecătorii care l-au condamnat pe Sorin Oprescu la 10 ani şi opt luni de închisoare nu au avut unanimitate, decizia fiind luată cu majoritate. Printr-o opinie separată, unul dintre judecătorii din complet a considerat că în cazul fostului primar general al Capitalei, care a dispărut înainte de pronunţarea sentinţei finale, fiind dat în urmărire generală, se impunea o pedeapsă mai blândă. Astfel, judecătorul cu opinie separată a considerat că rolul lui Oprescu în grupul infracţional organizat a fost mai mic decât cel „desenat” de procurori, iar din acest motiv se impune o pedeapsă orientat spre minimul prevăzut de lege. „În legătură cu circumstanţele personale, inculpatul are în prezent 70 de ani, are mai multe probleme de sănătate (dependent de insulină, cardiac), nu are antecedente penale, îndeplinind şi în prezent nobila profesie de medic, fiind un profesionist în domeniul său de activitate”, se arată în opinia separată.
Nu şi-a asumat faptele
Judecătorul a mai reţinut că Oprescu „nu a recunoscut săvârşirea celor două infracţiuni pentru care în opinia separată se impune condamnarea, în condiţiile în care a fost prins în flagrant, invocând apărări necredibile, contrazise de probele administrate în cauză, înţelegând astfel să nu îşi asume consecinţele faptelor sale”.
„Cu toate acestea, văzând conduita sa procesuală, prezentarea la fiecare dintre cele peste 100 de termene de judecată, judecătorul apreciază că inculpatul a înţeles pe deplin în cei 6 ani şi 6 luni scurşi de la debutul cercetărilor importanţa valorilor sociale cărora le-a adus atingere prin comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, existând premisele că rolul educativ al procesului penal ar putea completa pe deplin represiunea penală. (…) Existau garanţii suficiente că după executarea pedepsei rezultante de 6 (şase) ani închisoare inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni, mai ales că pedepsele complementare aplicate şi accesorii aplicate pe lângă fiecare pedeapsă principală au rolul de a completa represiunea penală”, se mai arată în sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, care poate fi studiată integral pe portalul rejust.ro.
Cetățeanul TV
