O plimbare pe străzile Sectorului 5 poate fi atât relaxantă cât și educativă în același timp. Numeroase monumente istorice stau mărturiei a gloriei micului Paris de odinoiară.
Unul dintre aceste monumente este Fabrica de bere Bragadiru, a cărui fondator are o poveste fabuloasă. Ziarul Cetățeanul și Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al Sectorului 5 vă propun o incursiune în istoria acestui monument.
Înființată în anul 1895 de industriașul Dumitru Marinescu „Bragadiru”, Fabrica de bere Bragadiru avea să ajungă după doar câțiva ani, la începutul secolului trecut, cea mai importantă fabrică de bere din București.
Fondatorul său, Dumitru Marinescu, devenit celebru în epocă, s-a născut în anul 1842 și și-a început ucenicia la o vârstă fragedă în cofetăria și racheria negustorului Iancu Ștefănescu. Pentru că era deosebit de harnic, cinstit și inteligent, l-a luat mai târziu asociat.
Parteneriatul cu negustorului Iancu Ștefănescu i-a deschis lui Bragadiru calea antreprenoriatului. Dumitru Marinescu a luat în arendă câteva fabrici de spirt, iar în anul 1877, în timpul Războiului de Independență, le vindea soldaților rachiu și spitalelor spirt pentru răniți.
Cu banii strânși în acest fel, Dumitru Marinescu a înființat prima fabrică de alcool rafinat în comuna Bragadiru de lângă București. Din acel moment, el începe să fie cunoscut ca Dumitru Marinescu Bragadiru.
Cum a pornit Fabrica de bere Bragadiru
Nu s-a oprit aici și a gândit următoarea afacere. Bucureștiul se afla în plină dezvoltare, iar berea începuse să fie băutura favorită a orășenilor.
La acea vreme, în sudul României, producția de bere era la început. În Capitală existau în acel moment două fabrici de bere, ambele de origine germană și foarte apreciate: Luther (viitoarea Griviţa) şi Oppler (ulterior GIB) – prima fabrică de bere din București, costruită în zona Izvor, care nu mai există în prezent.
Așa că Bragadiru a trecut la fapte. Mai întâi, a achiziționat teren ieftin în mahalatele din jurul centrului Bucureștiului. În apropiere de Piața Principesa Maria (în prezent Piața George Coșbuc), între Calea Rahovei si Bulevardul George Coșbuc de astăzi, Dumitru Marinescu a pus bazele Fabricii de bere Bragadiru pe în 1895.
La începutul secolului XX, Fabrica Bragadiru cu dotări tehnologice de ultimă generaţie la acea vreme, reușea să-și eclipseze competitorii direcți – Luther și Oppler. Fabrica Bragadiru ajunsese, în prima jumătate a secolului 20, cel mai mare producător de bere din România şi al treilea producător din Europa, cu o producţie zilnică de 12.000 de litri.
Palatul Bradiru, loc de relaxare pentru bucureșteni
Deși acumulase o avere consistentă, Bragadiru nu i-a uitat nici pe cei defavorizați, grație originii sale modeste
Documentele vremii spun și că Dumitru Bragadiru avea o grijă deosebită faţă de angajaţii săi, el înţelegând situaţia muncitorilor.
Bragadiru nu s-a oprit aici, ci a construit, lângă fabrica de bere, și un loc de recreere, denumit Colosseum, respectând tradiția fabricilor de bere de a avea și un restaurant în vecinătate.
În spaţiul ocupat acum de berăria Bragadiru, berea pentru clienţi venea direct din fabrică, iar accesul în clădire se făcea din Calea Rahovei, pe unde intrau trăsurile.
Clădirea, actualul Palat Bragadiru, a fost realizată după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl și reflectă și astăzi farmecul istoric al începutului de secol XX.
Compusă dintr-o spectaculoasă sală de bal care funcționa și ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicarie, numeroase camere, magazine și birouri ce funcționau la parter, clădirea era o structură impresionantă ce imbina stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Camera de Comerț, Poșta Română, Casa de Economii și Consemnatiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție, toate construite în aceeași perioadă.
Dumitru Bragadiru a murit în anul 1915, iar afacerile sale au fost continuate de fiii săi până în anul 1948, când atât fabrica de bere, cât și Palatul Bragadiru au fost naționalizate de regimul comunist.
De la glorie, la paragină
În 1948, Fabrica de Bere a trecut în proprietatea statului, fiind redenumită Fabrica de Bere Rahova, după numele cartierului în care se află. Prima grijă a comuniștilor a fost spargerea cu lovituri de ciocan a numelui Dumitru Marinescu Bragadiru de pe frontonul fabricii de bere. Naționalizat, imobilul Colosseum a fost redenumit Casa de Cultură Lenin.
În următorii 40 de ani, românii au continuat să bea bere Rahova. După Revoluție, fabrica de bere și palatul au avut destine diferite. Fabrica de bere a fost abandonată și a intrat în proces de degradare, iar privatizarea nu a adus nimic bun.
În anii 2000, pe locul fostei fabrici a fost ridicată o berărie, denumită după numele lui Bragadiru.
Deschisă sub sigla Heineken, cu ocazia aniversării a 140 de ani de existenţă a companiei, noua berărie ocupă subsolul şi parterul unei clădiri de birouri şi locuinţe ce a aparţinut familiei Bragadiru. Ea face parte dintr-un ansamblu care mai cuprindea, în urmă cu peste 100 de ani, şi Palatul Bragadiru, Fabrica de Bere, Colosseul Oppler, astăzi dispărut, precum şi locuinţe pentru muncitori, o bancă, mai multe magazine şi o popicărie.
Palatul Bragadiru, retrocedat moștenitorilor
În anul 2003, Palatul Bragadiru, cunoscut acum și drept „Grand Ballroom Colosseum”, a fost retrocedat moștenitorilor familiei Bragadiru și restaurat în totalitate.
Palatul funcționează ca restaurant și sală de evenimente și este o bijuterie arhitectonică ce amintește și astăzi de gloria Bucureștiului de început de secol XX.
Presa a scris că moștenitorii lui Dumitru Bragadiru și-ar fi dorit să obțină și retrocedarea fabricii de bere și restaurarea ei, însă acest lucru nu a fost posibil.
Ansamblul format din Fabrica de bere și Palatul Bragadiru a fost declarat monument istoric de către Ministerul Culturii (B-II-m-B-19501).
Cetățeanul TV
