Ce vremuri, ce filme, câte cinematografe! Un bulevard întreg din sectorul 5 al Capitalei, în centru, era celebru pentru sălile sale de cinematograf.
Trebuia să stai la cozi lungi dacă vroiai să prinzi un bilet la spectacolul cinematografic! În periplul cultural propus de Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al sectorului 5, astăzi „bulevardul cinema”!
De la strălucire la uitare
Imobilul lipit de Cercul Militar Național este trecut în lista monumentelor istorice sub numele Cinema București și este datat din prima jumătate a secolului 20. În 1925, aici funcționa Cinematograful “Trianon”, căruia i s-a schimbat numele în 1948, și care făcea parte din lanțul de cinematografe de pe Bulevardul denumit astăzi Elisabeta. Ultima proiecție de la Cinema București a avut loc în 2004, pentru ca mai apoi sala din centrul Capitalei să devină depozit de mobilă veche, iar iar astăzi este complet închisă.
„The Jazz Singer” la „Trianon”
În perioada interbelică, bulevardul Elisabeta era numit de presa vremii „Hollywood-ul românesc”, datorită numeroaselor săli de cinema situate între Cercul Militar Național și strada Brezoianu. Printre acestea s-a numărat și Cinematograful “Trianon”, care funcționa într-o clădire edificată în 1884. Fațada ei ieșea în evidență prin prezența a cinci statui ale unor zeități greco-romane: Orfeu, Heracle, Afrodita, Apollo și Artemis, alături de câinele ei de vânătoare.
În toamna din 1929, la Cinematograful “Trianon” a rulat primul film sonor din România. Producția, o comedie muzicală, se numea „The Jazz Singer” și a fost realizată de Alan Crosland în 1927, avându-l în rolul principal pe actorul Al Johnson. Proiecția acestui film a declanșat o adevărată competiție, iar sălile de cinema au început să se întreacă în aparaturi cât mai performante spre entuziasmul și curiozitatea publicului.
„Dictatura” mall-urilor
După al Doilea Război Mondial, regimul comunist a naționalizat și cinematografele și fostul “Trianon” a fost botezat cu un nou nume care a rămas în mentalul colectiv postbelic: „Cinematograful București”. După 1990, odată cu apariția mall-urilor și a multiplex-urilor, cinematografele mici au rămas pustii, fiind nevoite să se închidă unul câte unul.
Cinematograful București a rezistat eroic până în 2004, când a găzduit ultima proiecție de film, fiind mai apoi desființat și folosit ca depozit. În prezent, clădirea vechiului cinematograf a fost abandonată.
Cinema „Trianon” – printre primele construcții pe Bulevardul Academiei
Tratatul de la Trianon s-a semnat pe 4 iunie 1920 în Palatul Marele Trianon din complexul Versailles de lângă Paris, între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, ca succesoare a Imperiului Austro-Ungar, învins în conflagrație. Prevederea relevantă pentru România era consfințirea alipirii Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului la Vechiul Regat, deci recunoașterea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Documentul istoric a redefinit granițele în interiorul Europei, a debutat etapa statelor naționale și ordinea geopolitică pe continent până la al Doilea Război Mondial.
Urmare a ridicării Palatului Academiei (Universitatea București), după 1870 se deschide în fața edificiului prima arteră de anvergură din București: bulevardul Academiei, redenumit Elisabeta în interbelic, prelungit în deceniile următoare dincolo de intersecția cu Podul Mogoșoaiei – după 1877, Calea Victoriei), în jos, spre Grădina Cișmigiu. Noua arteră începe să fie populată cu clădiri. Una dintre primele construcții de pe noul bulevard e Cinema “Trianon”, ridicat în 1884 și atribuit arhitectului Alexandru Orăscu, care proiectase și Universitatea. Imobilul de care după 1911 s-a lipit Cercul Militar avea la parter în interbelic berăria “La Calul Bălan”. „Trianon” e o denumire cel mai probabil dată după Primul Război Mondial. Imobilul e naționalizat după al Doilea Război Mondial însă funcțiunea clădirii se menține, sub noul nume Cinema București, care l-a fixat în mentalul colectiv postbelic. Cinema București deschidea lanțul e săli de cinema cochete, azi în paragină, de pe bulevardul Elisabeta.
Misiunea Centrului Cultural și de Tineret Sector 5
Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.
Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic;
Protejarea și susținerea libertății de creație, înțeleasă ca drept la exprimare artistică (materializarea într-o formă artistică a unei opinii/poziționări față de anumite lucruri/fapte/acțiuni), în conformitate cu art. 33 al Constituției României și a normelor internaționale, pentru perfecționarea și formarea tinerilor în domeniile artistice și asigurarea performanței în creativitate, cultură și educație, dar și pentru validarea expresivității artistice și dezvoltarea culturală și artistică multivalentă;
Susținerea accesului liber și a oportunităților egale la cultură, sport și educație continuă, oferind condițiile necesare însușirii valorilor, exprimării artistice libere și participarii la manifestări și programe culturale, de dezvoltare, creative și educaționale, crescând gradul de acces și participarea cetățenilor la viața culturală.
Cetățeanul TV
