BOMBĂ „Covid 19 – O epidemie banală!”, afirmă Dominique Michel, expertul francez în sănătate publică

Marele expert în sănătate publică Jean Dominique Michel răstoarnă toate teoriile despre Covid 19, care îl prezentau drept criminalul perfect. Omul de știință susține că toate caracteristicile pandemiei de Covid 19 – contagiune, periculozitate și mortalitate sunt identice cu cele ale unei banale epidemii de gripă, care face anual același număr de victime.

„Covid-19: sfârșitul jocului?!”, este articolul științific scris de specialistul în sănătate publică francez Jean Dominique Michel, pe care îl redăm în continuare.

Vedeți mai jos video cu expertul francez argumentându-și concluziile!

Covid-19, sfârșitul jocului

Încă de la începutul apariției coronavirusului, mi-am spus părerea că avem de-a face cu o epidemie destul de banală. Termenul poate șoca atunci când există morți și, cu atât mai mult, în criza de sănătate și în drama colectivă halucinantă pe care o trăim.

Cu toate acestea, datele există: obișnuitele afecțiuni respiratorii pe care le întâlnim în fiecare an provoacă 2.600.000 de decese în întreaga lume. Cu Covid-19, suntem în a patra lună, la 12.000 de morți și cu țara inițial cea mai afectată, care a reușit să controleze epidemia.

Suntem foarte departe de a avea un efect semnificativ statistic în ceea ce privește mortalitatea obișnuită și, în special, excesul de mortalitate sezonieră.

Mediatizată în același mod, orice gripă ne-ar îngrozi la fel de mult

Am mai spus-o și o voi spune din nou: același tratament politic sau jurnalistic aplicat oricărui episod de gripă sezonieră ne-ar îngrozi la fel de mult ca actuala epidemie.

Întrucât punerea în scenă (cu un număr mai mare de victime) a oricărei probleme majore de sănătate, fie că este vorba de boli cardiovasculare, cancer sau de efectele poluării aerului ne-ar face să tremurăm de groază chiar și mai mult!

NU virusul este cel care ucide!

Știm acum că Covid-19 este benign în absența unei patologii preexistente. Cele mai recente date din Italia confirmă că 99% dintre persoanele decedate au suferit de la una până la trei patologii cronice (hipertensiune arterială, diabet, boli cardiovasculare, cancere etc.) cu o vârstă medie a victimelor de 79,5 ani (mediană la 80,5) și foarte puține pierderi sub 65 de ani.

Cei mai mari patru factori care determină boli cronice sunt:

* Mâncarea proastă

* Poluarea

* Stresul

* Lipsa de activitate fizică

Bolile cronice, responsabile pentru aproximativ 80% din decesele ce constituie rata morbidității anuale, ar putea fi prevenite în mare măsură dacă ne-am dezvolta mijloace de a ne proteja realmente populația, mai degrabă decât a-i sacrifica sănătatea pentru interesele financiare ale corporațiilor. Zeci de ani la rând am acordat facilități odioase industriilor puternic toxice în detrimentul binelui comun și al sănătății populației. Plătim din nou prețul astăzi, într-o nouă formă.

Trebuie să îndrăznim să o spunem: nu virusul este cel care ucide, ci patologiile cronice care fac o infecție cu SARS-CoV-2 potențial fatală pentru anumiți pacienți deja puternic afectați de aceste boli societale, în timp ce este benign pentru oamenii sănătoși.

Statisticile nu spun adevărul

Ratele de complicații și mortalitate care sunt aruncate sub nasul nostru zi de zi nu înseamnă nimic. În absența screeningului sistematic al populației nu putem obține un set de  informații relevante (număr real de cazuri) la care să raportăm acele date pe care totuși le avem (numărul de cazuri confirmate covid-19 și decesele).

Există o eroare clasică în epidemiologie: dacă nu facem altceva decât să analizăm morții, vom obține o rată de mortalitate de 100%! Dacă testăm doar cazurile ce sunt critice, ele vor fi procentual mai însemnate decât în realitate căci vom avea un număr scăzut de cazuri confirmate total. Dacă testăm mult, vom avea multe cazuri confirmate, în timp ce dacă testăm puțin, numărul de cazuri va fi mic. Statisticile actuale nu ne permit să avem cea mai mică idee corectă despre evoluția reală a virusului și răspândirea acestuia.

Mortalitatea reală – cel mult 3 din o mie

Cele mai credibile estimări sugerează că numărul de persoane care au fost testate pozitiv pentru Covid este foarte mic în raport cu numărul de persoane infectate efectiv, aproximativ jumătate dintre aceștia nici nu își vor da seama că au contractat virusul. Pentru un criminal formidabil, el este totuși unul destul de indulgent.

Prin urmare, nu avem nicio idee în această etapă referitoare la amploarea reală a răspândirii virusului. Vestea bună este că datele reale (în special ratele de complicații și mortalitate) pot fi cu mult sub cele afirmate în mod obișnuit. Mortalitatea reală ar trebui să fie, de fapt, cel mult 0,3%, posibil chiar mai puțin. Asta ar însemna mai puțin de o zecime din primele cifre prezentate de OMS.

Ultimele modele estimează numărul de cazuri detectate vs nedetectate la un raport minim de 1: 8 (și posibil până la 1:47 sau chiar mai puțin), în funcție de strategiile de screening implementate de fiecare țară în parte. În 16 martie, de exemplu, au existat 167.000 de cazuri raportate la nivel mondial, în timp ce o estimare reală a numărului total de persoane infectate ar putea fi de peste un milion de persoane. O echipă de cercetare universitară americană mi-a spus că au estimat (studiul ce urmează să fie publicat) aproximativ 800.000 de persoane infectate efectiv în China (și, prin urmare, foarte probabil imunizate) pentru 3.118 de decese. Asta ar echivala cu o rată a mortalității reală de 3/1000.

Cititorii mi-au scris între timp să-mi spună că am greșit, că numărul de cazuri în China a fost de fapt 80.000 și nu 800.000! Din nou, acestea se referă la numărul de cazuri dovedite, care este doar vârful aisbergului. Rata de screening rămâne scăzută chiar și în țările care au folosit masiv această metodă. Dacă rămâne imposibil să cunoaștem numărul de cazuri totale în realitate, suntem de fapt foarte departe de niște statistici corecte iar cele actuale sunt bazate pe date incomplete.

Statisticile din birouri despre Covid 19 sunt previziuni psihotice

În mod similar, proiecțiile care sunt făcute pentru a prognoza numărul de decese posibile nu sunt altceva decât amăgitoare. Se bazează pe o „forțare” artificială și maximală a tuturor valorilor și coeficienților. Sunt realizate de oameni care lucrează în birouri, în fața calculatoarelor și care nu au habar nici despre realitățile de pe teren, nici despre bolile infecțioase clinice, proiecții ce duc la ficțiuni absurde. Le-am putea însă oferi beneficiul creativității și al „science fiction-ului”. Din păcate, aceste previziuni literalmente psihotice produc pagube masive.

Experiența mea în domeniul sănătății mintale mă face să evit cu strictețe expresii cum ar fi „schizofrenia” sau „psihoza”, ce sunt aproape întotdeauna utilizate în mod necorespunzător și în mod derogatoriu față de persoanele în cauză. În plan medical, psihoza este caracterizată de distorsiuni cognitive, perceptuale și emoționale care duc la pierderea contactului cu realitatea. Astăzi însă, termenul este, din păcate, total indicat.

Construim o halucinație colectivă pe baza unor cifre care nu înseamnă nimic

Fac apel la colegii mei din Facultatea de Medicină și la alte institute universitare pentru a nu mai produce și a pune în practică modele false și provocatoare de anxietate.

Acești experți se protejează recunoscând-și scrupulozitatea formalizărilor lor prin folosirea unui limbaj precaut, jurnaliștii îi citează „mot-a-mot” (pe responsabilitatea lor) și astfel nu se construiește o imagine care să ne îndepărteze de sentimentul unui sfârșit al lumii, ci din contră, ne apropie mai tare de o asemenea idee ce nu numai că nu are absolut nimic de-a face cu realitatea dar în plus este ea însăși profund dăunătoare!

Cu siguranță, putem spune că pentru a ne asuma cel mai mic risc posibil, liderii noștri sunt de apreciat pentru că iau în calcul cel mai rău scenariu posibil bazat pe numeroase din aceste elucubrații. Totuși, între timp, construim o halucinație colectivă pe baza unor cifre care, după cum spuneam, nu înseamnă nimic.

Fără cazurile grave, epidemia de Covid 19 ar fi nesemnificativă

Din păcate, acesta este adevăratul dezavantaj: dacă nu ar fi fost implicate aceste cazuri grave, epidemia ar fi nesemnificativă. Ea se dovedește a provoca complicații rare și înspăimântătoare. După cum mi-a scris dr. Philippe Cottet, din prima linie de la Spitalul Universitar din Geneva: „Trebuie spus, pneumoniile virale sunt de obicei extrem de rare în Elveția. Ele au o imagine clinică crudă și o evoluție uneori fulminantă, ale cărei semne de avertizare sunt greu identificabile atunci când se compară cu cazuri mai blânde. Este o adevărată provocare clinică în ea însăși, fără a mai pune la socoteală numărul de cazuri ce apar simultan… “

Existența acestor cazuri grave (estimată la 15% din cazuri, probabil în realitate de 10 ori mai puțin) justifică acțiunile de precauție ce nu se bazează doar pe imunitatea grupului. Astfel, denumim „imunizarea” drept acest proces prin care fiecare persoană care contractează virusul nu moare, înmulțirea imunizaților ducând la un efect colectiv de protecție.

Distanțarea socială, necesară

În absența – până de curând – a unui tratament pentru protejarea sau vindecarea celor cu risc crescut, ar face din alegerea de a lăsa imunitatea să se construiască de la sine, lăsând virusul să circule, una ce pare a fi prea periculoasă, dacă nu inconștientă. Continuarea acestei direcții a fost imposibilă din punct de vedere etic din cauza gravității riscurilor pe care le-ar fi prezentat – și a posibilelor consecințe – pentru grupurile de persoane în pericol.

Astfel, rămânem cu supraaglomerarea dramatică a serviciilor de urgență din cauza abundenței de cazuri și a stresului major pe care acest fapt îl aduce echipelor de asistență medicală lăsate să se descurce după cum pot și „beneficiind” de efectul deplin al reducerii resurselor, reducere ce a fost implementată în ultimii 20 de ani.

CITEȘTE ȘI: Avocatul Poporului: După Coronavirus, un alt pericol amenință România!

Carantina totală, o soluție nefericită

Iată cum ne găsim într-un blocaj dat de acest paradox complicat dintre inofensivitatea virusului pentru marea majoritate a oamenilor și pericolul său extrem, în anumite cazuri. Așa am ajuns să adoptăm măsuri absolut contrare bunelor practici: renunțarea la testarea în masă a persoanelor posibil bolnave și îngrădirea mobilității populației în ansamblu pentru a opri răspândirea virusului.

Măsuri, de fapt, medievale și problematice, întrucât încetinesc epidemia dar cu riscul unor fenomene de revenire potențial și mai grave. Îi închidem pe toți atunci când este afectată doar o mică minoritate.

Toate recomandările de sănătate publică ne recomandă chiar inversul, să examinăm cât mai multe cazuri posibile și să limităm doar acele cazuri depistate pozitiv, până în momentul în care acestea nu mai sunt contagioase.

Carantina totală constituie o ultimă soluție, însă una nefericită în fața unei epidemii cu care ne luptăm fără a avea tot ceea ce ar putea-o combate eficient.

Covid 19. Numărul mic de testări, cauza naufragiului

Pur și simplu pentru că nu am reușit să dăm rapid răspunsurile corecte. Lipsa testelor și a măsurilor de screening în special este emblematică pentru acest naufragiu: în timp ce Coreea, Hong-Kong, Taiwan, Singapore și China au făcut din asta o prioritate, noi am fost implauzibil de pasivi în organizarea cadrului disponibil pentru ceva simplu din punct de vedere tehnic.

Țările menționate au profitat de inteligența artificială, în special pentru a identifica lanțurile de transmisie posibile pentru fiecare caz pozitiv (cu smartphone-uri, putem face, de exemplu, un inventar al mișcărilor și, prin urmare, al contactelor cu persoanele infectate cu alte persoane în termen de 48 de ore de la debutul simptomelor). Noi nu.

În cele din urmă, am redus semnificativ capacitatea spitalelor noastre în ultimul deceniu și ne aflăm în penurie de paturi de terapie intensivă și echipament de resuscitare. Statisticile arată că țările cele mai afectate sunt cele care au redus masiv capacitatea serviciilor de terapie intensivă.

Criza Covid 19 ne-a arătat că avem un sistem de sănătate publică medieval

Criza declanșată de Covid 19 arată un fapt nefericit: avem o medicină de calitate, dar un sistem de sănătate public medieval. Avangarda tehnologică și științifică s-a mutat de multă vreme în Orientul Îndepărtat iar narcisismul nostru intelectual ne face adesea să ne agățăm mai degrabă de felinarele trecutului decât de știința de astăzi.

Testarea sistematică ar fi fost ușor de configurat, atât timp cât am fi fost organizați pentru a tranforma asta într-o prioritate pentru sănătate, lucru pe care coreenii l-au făcut în timp record. În Europa, am fost complet copleșiți de situație, e ca și când am trăi în Evul Mediu. Autoritățile înțeleg de-aba acum că aceasta este o prioritate absolută – urmărind în acest sens recomandările insistente ale OMS.

CITEȘTE ȘI: Avertisment de la Matei Balș: Testele de coronavirus vândute pe internet dau rezultate false

Producerea testelor nu prezintă nicio dificultate: „Este vorba de o banală PCR (reacție în lanț de polimerizare) pe care o poate face toată lumea. Problematică este organizarea, nu tehnica, problema nu este la diagnostic, pe care îl avem, ci la capacitatea de a organiza producția unor teste simple”, comentează Raoult. Este vorba de o alegere strategică ce nu a fost făcută de majoritatea țărilor dezvoltate tehnologic, spre deosebire de coreeni care fac parte, împreună cu chinezii, din grupul acelora care au stăpânit epidemia prin screening masiv și tratament. Suntem capabili în această țară (Franța), ca oriunde altundeva, să producem mii de teste și să-i testăm pe toți cei necesari.“

Pe scurt, pentru o țara ca a noastră ce se mândrește cu calitatea sa de avanpost al inovației și biotehnologiei, atmosfera încă pare aceea a unui festival dedicat zilelor satului.

Jean Dominique Michel, expert în știința creării și menținerii sănătății

Jean Dominique Michel este expert în sănătate publică și antropolog în sănătate, ce studiază practicile medicale de peste 30 de ani. Este unul dintre cei mai buni cunoscători actuali ai proceselor de salutogeneză (știința creării și menținerii sănătății) și recuperare, precum și ai determinanților sănătății. Asta a făcut să fie invitat să predea în cincisprezece programe universitare și universități de sănătate (Universitățile din Montreal, Fribourg, Neuchâtel etc.) Și-a exercitat profesia în afara cercurilor academice, preferând să acționeze în cadrul politicilor de sănătate, dar are și experiență pe teren, la prima mână. A creat diferite sisteme inovatoare de socio-sănătate, în special în domeniul sănătății mintale.

CITEȘTE AICI ÎNTREGUL ARTICOL „Covid-19: fin de partie?!