Autor al teoriei Sincronismului și al Mutației valorilor estetice, care și-a susținut doctoratul la Paris cu Émile Faguet, Eugen Lovinescu acasă a obținut doar o catedră de profesor de latină la Liceul Matei Basarab și la Colegiul Național Mihai Viteazul din București.
Din această poziție a beneficiat de creditul acordat profesorilor cu venituri mici din Bucureşti de către Casa Corpului Didactic, în 1938, din care și-a construit ceea ce este cunoscut sub numele de Casa Lovinescu.
Citește și Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca vor avea statuie în Sectorul 5
Este vorba de fapt de o „locuinţă ieftină“, un apartament în blocul din Bdul. Elisabeta 95 (actualmente Kogălniceanu 49) din Sectorul 5.
Eugen Lovinescu a organizat acolo, până la moartea sa din 16 iulie1943, ședințele Cenaclului Sburătorul.
Blocul de peste drum de Facultatea de Drept este opera arhitectului Eugen Botez, proaspăt absolvent al Şcolii de Arhitectură, angajat permanent al Casei Corpului Didactic.
La inițiativa fiicei sale, Monicăi Lovinescu, pe 27 octombrie 1946 s-a dezvelit placa memorială care se află și în prezent pe fațada clădirii, după care, în 1950, apartamentul a fost confiscat de statul comunist.
Monica Lovinescu a donat, în 2000, apartamentul Fundației Humanitas Aqua-Forte, în vederea reintroducerii acestui loc eminent al culturii române în circuitul cultural bucureștean.
Sub comuniști și după
Eugen Lovinescu s-a mutat în noua locuinţă în toamna lui 1938, iar pe 30 octombrie 1938 are loc prima şedinţă a Cenaclului Sburătorul în noua casă. Aproape că nu a existat scriitor interbeliccare să nu fi trecut pe la Cenaclul Sburătorul.
După moartea criticului, la 25 februarie 1946 se constituie cercul „Prietenii lui Eugen Lovinescu“, iar la 2 iunie 1946 se redeschide Cenaclul Sburătorul, preşedinte Pompiliu Constantinescu, Monica Lovinescu fiind „secretar general“.
Cenaclul este interzis de comuniști la sfârșitul aceluiași an, iar pe 12 ianuarie 1950, apartamentul este confiscat de comuniști. Biblioteca lui Lovinescu este arsă în curtea interioară a blocului şi manuscrisele sunt confiscate.
În 1959, în apartamentul din Elisabeta 95, se mută procurorul militar Ioan Nistor, care va juca rolul de procuror ajunct în „procesul lui Ceauşescu“.
În 1990, când s-a întors în România, Monica Lovinescu a sunat la uşa apartamentului, cerând permisiunea să intre pentru cinci minute.
În Jurnalul ei relatează că lucrul care, intrînd, a izbit-o cel mai mult a fost absenţa oricărei cărţi dintr-o casă ai cărei pereţi fuseseră cândva ticsiţi cu mii de volume.
Monica Lovinescu redobândeşte apartamentul, în 1998, în urma unui proces de repunere în proprietate..
În intervalul 2000 – 2004, apartamentul a fost reamenajat potrivit unui proiect conceput de arhitect Gabriela Tabacu, conferenţiar la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti. Costurile întregii operaţii s-au ridicat la suma de 800 milioane de lei, provenind din donaţii ale Editurii Humanitas către Fundaţia Humanitas–Aqua Forte, din drepturile de autor ale Monicăi Lovinescu şi Virgil Ierunca şi din premiul „Cartea anului“ acordat de “România Literară”pentru Jurnal 1990–1994, de Monica Lovinescu.
Apartamentul din Bdul. Elisabeta 95 (astăzi Kogălniceanu 49), în noua sa formulă de amenajare, nu este un muzeu, nu este o casă memorială. El și-a început nouă viaţă, urmărind trei proiecte culturale:
1. ‑Reluarea tradiţiei de cenaclu literar, cu ajutorul cîtorva profesori de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, replică peste timp a Cenaclului Sburătorul.
2. Centrul de Studii Noica, în cadrul căruia se vor acorda în fiecare an burse pentru studiul aprofundat al operei lui Noica. Rezultatele acestor cercetări vor fi publicate în revista anuală Caietele Noica.
3. Societatea Română de Fenomenologie şi revista Studia Phaenomenologica, publicaţie internaţională aflată deja la al patrulea an de apariţie şi care cuprinde articole semnate de cele mai cunoscute nume ale fenomenologiei contemporane, potrivit casalovinescu.blogspot.com.
.
Cetățeanul TV
